Servitutea negativă este aceea prin care doar se limitează dreptul de proprietate al proprietarului fondului aservit, în sensul instituirii unei interdicții. Spre exemplu, servitutea de a nu construi este o astfel de servitute negativă, întrucât proprietarul fondului dominant nu are nicio prerogativă concretă asupra terenului vecin, acesta fiind „afectat” doar de limitările pe care proprietarul fondului aservit le are asupra dreptului de a utiliza imobilul său după bunul plac. Servituţile din această categorie nu sunt dezmembrăminte ale dreptului de proprietate.
