Uzul și abitația

Uzul și abitația sunt dezmembrăminte ale dreptului de proprietate, cu alte cuvinte, forme ale uzufructului. Acestea permit titularilor lor folosirea şi culegerea fructelor unui bun, însă, spre deosebire de uzufruct, aceste prerogative sunt limitate la necesitățile impuse pentru asigurarea traiului titularului şi a familiei sale. Cu alte cuvinte, titularilor li se permite să exploateze bunul, însă doar pentru a se întreţine, nefiind permisă obţinerea unui profit din exercitarea dreptului de uz și abitație. Din această cauză, faţă de uzufruct, uzul şi abitaţia nu pot fi cedate (transferate) altor persoane odată ce au fost instituite în favoarea unei anumite persoane.
Uzul şi abitaţia au aceeaşi reglementare, cu diferenţa că abitaţia poate fi instituită doar asupra imobilelor cu destinaţie de locuinţă, iar uzul asupra oricărui alt bun în afară de locuinţe. Cele două sunt supuse regulilor în materie de uzufruct cu câteva excepţii prevăzute de lege.