vineri, iulie 19, 2024
23 C
București

Devino un membru al comunității noastre

O mulțime de oameni ne urmăresc deja. Alătură-te și tu lor pentru a fi informat și a nu rata noutățile zilnice.

Abuzul de drept

Abuzul de drept – Cod civil

Art. 15 C.civ. Reglementează abuzul de drept, dispunând că: „Niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv şi nerezonabil, contrar bunei-credinţe”. Noțiunea de abuz de drept presupune astfel, exercitarea drepturilor noastre civile cu rea-credință, prin nesocotirea scopului economic și social pentru care au fost recunoscute, cu nesocotirea legii și a moralei și cu depășirea limitelor sale. Astfel, abuzul de drept constituie o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, în structura căreia trebuie să coexiste cele două elemente, unul subiectiv – reaua-credinţă şi unul obiectiv – deturnarea dreptului de la finalitatea sa.

Atunci când abuzul de drept se concretizează într-o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, poate fi antrenată răspunderea autorului exerciţiului abuziv faţă de cel vătămat într-un drept al său, prin obligarea la plata de daune-interese. 

ciocan judecătoresc

În general, acolo unde există abuz de drept, nu poate fi vorba despre bună-credință. Or, abuzul de drept reprezintă o formă particulară de încălcare a bunei-credințe, ca principiu general al dreptului civil. Astfel, orice comportament care se încadrează în acțiunile prevăzute la art. 15 C.civ. este unul contrar bunei-credințe, însă nu orice comportament contrar bunei-credințe va constitui un abuz de drept în sensul art. 15 C.civ., ci doar un comportament ce presupune exercitarea unui drept predominant în scopul de a cauza altei persoane un prejudiciu sau de a-i dăuna în alt mod. 

Pentru existenţa abuzului de drept trebuie îndeplinite următoarele condiţii: 

  • Să existe un drept subiectiv civil. Abuzul de drept nu există în afara unui drept subiectiv civil. Dacă este încălcată legea sau o regulă de convieţuire socială prin săvârşirea unei fapte ilicite care nu are legătură cu un drept subiectiv, are loc un delict civil, şi nu un abuz de drept.
  • Dreptul subiectiv civil să fie exercitat cu rea-credinţă şi contrar scopului economico-social în care a fost recunoscut de lege. Titularul dreptului trebuie să aibă o atitudine subiectivă negativă, de ignorare a normelor juridice, atitudine care se exprimă prin ceea ce se numeşte vinovăţie. Exercitarea dreptului contrar scopului economico-social înseamnă exercitarea lui în alt scop decât cel recunoscut de lege, în scopul de a păgubi pe altul. Deturnarea dreptului subiectiv civil de la scopul pentru care a fost recunoscut de lege nu poate fi concepută în afara vinovăţiei.
  • Exercitarea abuzivă a dreptului subiectiv civil să conducă la producerea unui prejudiciu. Prejudiciul poate fi patrimonial sau moral. Această condiție, însă, este mai degrabă o condiție necesară pentru tragerea la răspundere delictuală, și nu o condiție propriu-zisă a abuzului de drept, deoarece abuzul de drept există și în absența vătămării drepturilor și intereselor altora, important pentru existența abuzului de drept este ca exercitarea cu rea-credință a dreptului subiectiv să fie făcută în scopul de a vătăma sau a păgubi pe altul. Dacă acest scop nu se împlinește, autorul abuzului de drept nu poate fi tras la răspundere delictuală, cu toate că a săvârșit un abuz de drept.

O altă dispoziție care reglementează abuzul de drept este cuprinsă în art. 1353 C.civ.: „Cel care cauzează un prejudiciu prin chiar exerciţiul drepturilor sale nu este obligat să îl repare, cu excepţia cazului în care dreptul este exercitat abuziv.” Rezultă că atunci când fapta, chiar prejudiciabilă, a fost săvârșită în exercitarea unui drept subiectiv, aceasta nu constituie o acțiune ilicită. Pentru a nu constitui însă faptă ilicită, dreptul subiectiv trebuie exercitat în limitele sale interne și externe prevăzute de legile în vigoare, de uzanțe, bunele moravuri și cu bună-credință. Per a contrario, exercitarea drepturilor subiective peste limitele lor externe și interne rezonabile, în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori cu rea-credință este o faptă ilicită, și prin urmare constituie abuz de drept.

Abuzul de drept – penal

În dreptul penal material nu există o prevedere similară celei cuprinse în art. 15 Cod civil. Cu toate acestea, abuzul de drept este prezent și în această materie, chiar dacă într-o formă mai puțin vizibilă decât în raporturile de drept privat.

Un prim exemplu al abuzului de drept în dreptul penal ar putea constitui o situație de legitimă apărare. Legea penală conferă particularului dreptul de a se apăra atunci când acesta se găsește în fața unui atac material, direct, imediat și injust care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general. Dacă particularul abuzează de acest drept și depășește astfel limitele unei apărări proporționale cu atacul, fapta sa va constitui infracțiune.

Un alt exemplu al manifestării abuzului de drept în domeniul dreptului penal îl constituie infracțiunea de abuz de încredere reglementată de art. 238 C.pen. Potrivit căreia „Însuşirea, dispunerea sau folosirea, pe nedrept, a unui bun mobil al altuia, de către cel căruia i-a fost încredinţat în baza unui titlu şi cu un anumit scop, ori refuzul de a-l restitui se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă” Situația premisă a acestei infracțiuni este că bunul, obiect material al infracțiunii, se află în detenția unei alte persoane decât proprietarul, persoană care  poate exercita anumite drepturi cu privire la bunul respectiv (dreptul de a folosi, de exemplu). În situația în care persoana în cauză abuzează de aceste drepturi (îl folosește cu depășirea limitelor stabilite prin titlul în baza căruia bunul i-a fost încredințat, refuză să-l restituie), ea săvârșește o infracțiune, putând fi trasă la răspundere penală. Este important de menționat că de cele mai multe ori este vorba de un drept subiectiv civil, iar ceea ce îl aduce acest drept în sfera dreptului penal este tocmai exercitarea abuzivă a acestuia, adică abuzul de drept.

În mod similar, și în cazul infracțiunii de inducere în eroare a organelor judiciare exercitarea abuzivă a dreptului de a face plângere este ceea ce aduce fapta în sfera dreptului penal. Astfel, conform art. 268 alin. (1) C.pen. „Sesizarea penală, făcută prin denunţ sau plângere, cu privire la existenţa unei fapte prevăzute de legea penală ori în legătură cu săvârşirea unei asemenea fapte de către o anumită persoană, cunoscând că aceasta este nereală, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.”

Formele abuzului de drept

Abuzul de drept se poate înfățișa sub forma unor acte comisive (de exemplu proprietarul unui teren construiește o casă în așa fel încât imobilul să ia vederea vecinului, cu toate că ar fi posibilă construirea într-o altă parte a terenului) sau sub forma unor acte omisive (de exemplu refuzul exercitării dreptului subiectiv la timp, dacă prin această întârziere se prejudiciază interesele altor persoane). Abuzul de drept se poate manifesta atât în relațiile extracontractuale (de exemplu prin exercitarea abuzivă a drepturilor reale), cât și în planul relațiilor contractuale (de exemplu când vânzătorul exercită abuziv dreptul de retenție).

În dreptul penal abuzul de drept se poate manifesta tot sub forma unor acte comisive (depunerea repetată a mai multor plângeri mincinoase) sau sub forma unor acte omisive (refuzul de a restitui bunul încredințat).

Totodată abuzul de drept se poate înfățișa nu numai ca un abuz de drept material, ci și ca un abuz de drept procesual (atât în materie civilă, cât și în materie penală). Abuzul de drept procesual presupune atât un element subiectiv, care constă în exercitarea cu rea-credinţă a dreptului procesual, în scop de şicană, fără justificarea unui interes special şi legitim, ci numai cu intenţia de a-l vătăma pe adversar, pentru a diminua sau întârzia posibilităţile de apărare ori de valorificare a drepturilor acestuia, cât şi un element obiectiv, care constă în deturnarea dreptului procesual de la scopul pentru care a fost recunoscut de lege. 

În plus, în procesul penal, elementul subiectiv poate privi nu numai vătămarea intereselor părţii adverse, ci şi ale societăţii, care sunt reprezentate de către Ministerul Public, precum şi împiedicarea organelor judiciare de la aflarea adevărului în cauză Aşa fiind, poate constitui un abuz de drept procesual formularea mai multor cereri succesive de recuzare sau formularea unor cereri probatorii fără o teză probatorie reală, cu singura intenţie de a obţine amânarea cauzei. Potrivit art. 283 alin. (4) lit. n) Cod procedură penală, se sancționează cu amendă judiciară „abuzul de drept constând în exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale şi procedurale de către părţi, reprezentanţii legali ai acestora ori consilierii juridici.” Ca o situație specială de abatere judiciară, art. 4886 alin. (4) Cod procedură penală dispune: „Abuzul de drept constând în formularea cu rea-credinţă a contestaţiei se sancţionează cu amendă judiciară de la 1.000 lei la 7.000 lei şi la plata cheltuielilor judiciare ocazionate.”

Condițiile răspunderii abuzului de drept

Constituind o faptă ilicită, abuzul de drept în materia dreptului civil antrenează, în condițiile legii, răspunderea civilă delictuală a celui care îl săvârșește. Abuzul de drept reprezintă o formă de manifestare a delictului civil, iar răspunderea civilă se soluţionează după regulile acestuia, presupunând întrunirea cumulativă a condiţiilor derivate din interpretarea art. 1357 alin. (1) C.civ.

Astfel, condițiile abuzului de drept şi ale răspunderii pe care o angajează sunt: 

  • existenţa unui drept subiectiv
  • săvârşirea unei fapte ilicite prin exercitarea sau neexercitarea abuzivă a dreptului subiectiv
  • prejudiciul patrimonial sau moral
  • existența unui raport de cauzalitate
  • vinovăţia 

Fapta ilicită săvârşită fără vreo legătură cu existenţa unui drept subiectiv, având chiar aparenţa de legalitate şi de conformitate cu regulile de convieţuire socială, nu indică un posibil abuz de drept, ci, eventual, un delict civil.

Vinovăţia poate fi exprimată nu doar sub forma intenţiei, echivalentă a relei-credinţe sau a unei culpe grave, echivalentă cu dolul, ci şi sub toate celelalte forme de culpă, deoarece potrivit art. 15 C.civ. constituie abuz de drept nu numai exercitarea dreptului în scopul de a vătăma, ci și exercitarea excesivă sau nerezonabilă a dreptului, aceasta din urmă putând fi săvârșită și din culpă.

În materia dreptului penal, pentru ca abuzul de drept să poată fi sancționat trebuie ca fapta săvârșită să corespundă modelului abstract descris de legiuitor în norma de incriminare, altfel exercitarea, chiar abuzivă, a unui drept nu poate să antreneze răspundere penală.

Barry, the Legal Badger
Barry, the Legal Badgerhttps://legalbadger.org
Barry the Legal Badger este eroul nostru legal și de încredere. Cu o combinație unică de cunoștințe juridice profunde și un simț al umorului fermecător, Barry face ca subiectele complicate să devină simple și accesibile. De la drept civil la drept penal, articolele sale sunt gândite și redactate în așa fel încât orice persoană să parcurgă cu ușurință toate aspectele juridice relevante. Alăturați-vă lui Barry pentru o călătorie educativă prin lumea legislativă, unde fiecare problemă juridică își găsește soluția!

Urmărește-ne și pe rețelele de socializare!

212,821FaniÎmi place
6,079CititoriConectați-vă

Ultimele Știri

POS obligatoriu 2024 PFA. Proiect de lege

Un nou proiect de lege elaborat recent de Ministerul...

Milioane de euro pentru românii afectați de vaccinul COVID?

Recent, a fost înregistrat la Senat, spre dezbatere, un...

Comisia Europeană analizează reducerea taxelor vamale pentru mașinile electrice BMW și Volkswagen produse în China

Comisia Europeană analizează posibilitatea diminuării taxelor vamale pentru autovehiculele...

Caz șocant în Hamburg. Weekend în închisoare pentru insultă, suspendare pentru viol

Un caz din Germania a stârnit indignare publică, punând...

Devino un membru al comunității noastre

Te-ar putea interesa

Cât timp durează o executare silită?

Procedura de executare silită? Executarea silită este o procedură reglementată de Codul de procedură civilă prin care debitorul care nu a îndeplinit la timp obligațiile sale față de creditor și este forțat (silit) să achite...

Cine moștenește casa părintească?

Moștenirea casei părintești este un subiect de mare interes și importanță în dreptul succesoral românesc. Transmiterea patrimoniului de la defunct la moștenitori se supune unor reguli stricte, prevăzute în Codul civil. Aplicarea corectă a...

Se poate construi fără PUZ?

Planul Urbanistic Zonal (PUZ) este un document esențial pentru planificarea și reglementarea dezvoltării teritoriale în România. Deși PUZ-ul este obligatoriu în multe cazuri, există situații specifice în care construcțiile pot fi realizate fără acest...