Art 194 Cod Procedură civilă are ca denumire marginală „Cuprinsul cererii de chemare în judecată”. Cererea de chemare în judecată reprezintă actul de procedură prin care se declanşează procesul civil, fiind o formă concretă de manifestare a acțiunii civile.
Articolul Art 194 Cod Procedură civilă reprezintă dreptul comun în ceea ce priveşte conținutul unei cereri de chemare în judecată, astfel încât se va aplica ori de câte ori acest aspect nu este reglementat în termeni diferiţi prin dispoziţii speciale. În schimb, acest articol are caracter de normă specială în raport de art. 148 C.pr.civ. ce reprezintă drept comun în materie de conţinut al unei cereri adresate instanţelor judecătoreşti. Ca atare, dispoziţiile Art 194 Cod Procedură civilă se completează cu prevederile generale în materie de cereri adresate instanțelor judecătorești (art. 148-152 C.pr.civ.).
În ceea ce privește cuprinsul cererii de chemare în judecată, art. Art 194 Cod Procedură civilă prevede o serie de elemente obligatorii, care nu pot lipsi din cuprinsul cererii de chemare în judecată.
În primul rând, la lit. a) al acestui articol sunt enumerate atributele de identificare ale părților din proces, atribute care sunt diferite în funcție dacă este vorba despre o persoană fizică sau o persoană juridică.
În cazul unei persoane fizice, cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă următoare elemente de identificare, atât cu privire la reclamant, cât și cu privire la pârât:
- numele și prenumele;
- domiciliul sau reședința – dacă reclamantul nu cunoaște domiciliul/reședința pârâtului, el va trebui să menționeze această împrejurare în cerere și să dovedească faptul că a făcut tot posibilul pentru a afla domiciliul pârâtului sau un alt loc unde acesta ar putea fi citat;
- codul numeric personal, dacă părţile posedă ori li s-a atribuit acest element de identificare potrivit legii și dacă reclamantul cunoaște acest detaliu de identificare al pârâtului.
În cazul unei persoane juridice, cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă următoare elemente de identificare, atât cu privire la reclamant, cât și cu privire la pârât:
- denumirea persoanei juridice;
- sediul;
- codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală;
- numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice;
- contul bancar al reclamantului dacă părţile posedă ori li s-a atribuit acest element de identificare potrivit legii și dacă reclamantul cunoaște acest element de identificare a pârâtului.
Tot ca atribut de identificare, în cererea de chemare în judecată trebuie menționate și adresa electronică sau coordonatele care au fost indicate în acest scop de părţi, precum numărul de telefon, numărul de fax ori altele asemenea. În plus, dacă reclamantul are domiciliul în străinătate, el trebuie să indice un domiciliu ales în România unde urmează să îi fie efectuate toate comunicările privind procesul.
În al doilea rând, lit. b) al art 194 Cod Procedură civilă prevede necesitatea menționării în cuprinsul cererii de chemare în judecată a numelui, prenumelui şi calității celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, trebuie menționate numele, prenumele acestuia şi sediul profesional. Această prevedere se aplică fie în cazul în care cel care introduce cererea de chemare în judecată nu este titularul dreptului dedus judecății, fie în ipoteza în care cererea este îndreptată împotriva reprezentantului unei persoane, în ambele cazuri indiferent dacă vorbim de reprezentare legală, convențională sau judiciară. În măsura în care sunt cunoscute, trebuie indicate și în acest caz adresa electronică sau date precum numărul de telefon, numărul de fax ori altele asemenea. Totodată, teza finală de la lit. b) impune obligația depunerii alături de cererea de chemare în judecată a dovezii calității de reprezentant, în forma prevăzută de art. 151 C.pr.civ.
În al treilea rând, cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă și obiectul acestei cereri conform prevederilor de la lit. c), obiect prin care se înțelege pretenția concretă a reclamantului. Mai mult, trebuie indicată și valoarea obiectului după preţuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum şi modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare. Prin excepție, în cazul în care obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie un imobil, trebuie indicată valoarea impozabilă a acestuia, iar nu valoarea calculată de către reclamant. Tot cu privire la imobile, lit. c) al art 94 C.pr.civ. conține o serie de alte elemente de identificare care trebuie menționate în cuprinsul cererii de chemare în judecată:
- localitatea şi judeţul, strada şi numărul, iar în lipsă, vecinătăţile, etajul şi apartamentul
- numărul de carte funciară şi numărul cadastral sau topografic, după caz, când imobilul este înscris în cartea funciară,
Conform prevederilor art 194 Cod Procedură civilă lit. d) autorul cererii de chemare în judecată trebuie să le arate în cuprinsul cererii motivele de fapt și de drept pe carea aceasta se bazează. Prin motive de fapt se înţeleg toate împrejurările, faptele, circumstanţele ce au condus la formularea cererii de chemare în judecată şi pe care se sprijină pretenţia dedusă spre soluţionare instanţei. Motivele de drept sunt cele care conferă formă juridică motivelor de fapt. Nu este necesar ca reclamantul să indice textele legale pe care şi-a întemeiat pretenţia, ci să se indice principiile de drept care fundamentează cererea.
Potrivit dispozițiilor art 194 Cod Procedură civilă lit. e) în cuprinsul cererii de chemare în judecată trebuie indicate și dovezile pe care se sprijină fiecare capăt de cerere. În cazul în care se solicită proba cu înscrisuri, sunt aplicabile prevederile art. 150 C.pr.civ. Astfel:
- la cererea de chemare în judecată se vor anexa copii de pe înscrisuri, pe care reclamantul le va certifica pentru conformitate cu originalul;
- dacă reclamantul apreciază că este necesar și suficient să depună numai o parte dintr-un înscris, va alătura cererii numai copii de pe această parte, însă instanța poate dispune prezentarea înscrisului în întregime;
- dacă înscrisurile sunt redactate într-o limbă străină, ele trebuie însoțite de traducerea în limba română, legalizată, efectuată de un traducător autorizat, iar în lipsa unui traducător autorizat pentru limba în care sunt redactate înscrisurile în cauză, se pot folosi traducerile realizate de persoane de încredere cunoscătoare ale respectivei limbi, în condiţiile legii speciale.
Dacă reclamantul dorește să-și dovedească pretențiile prin interogatoriul pârâtului, el va cere înfățișarea în persoană a acestuia, iar în cazul în care legea prevede că pârâtul va răspunde în scris la interogatoriu, acesta va fi atașat cererii de chemare în judecată.
Când se cere dovada cu martori, reclamantul va indica: numele, prenumele și adresa fiecărui martor în parte, precum și adresa electronică sau alte coordonate, cum ar fi numărul de telefon, numărul de fax sau alte asemenea date de contact ale martorilor.
În fine, conform lit. f) al art 194 Cod Procedură civilă ultimul element care trebuie în mod obligatoriu să fie cuprins în cererea de chemare în judecată, și anume: semnătura. Semnătura se efectuează olograf, dar este valabilă și semnătura electronică, în condiţiile legii speciale. De asemenea, semnătura trebuie să fie situată la sfârşitul cererii pentru a avea semnificaţia faptului că este atestat întregul său conţinut. Întrucât legea nu face referiri în privinţa modului de executare a semnăturii, este suficientă aplicarea semnăturii pe care reclamantul sau reprezentantul său o foloseşte în mod curent, nefiind necesar ca aceasta să cuprindă în mod obligatoriu numele şi prenumele semnatarului.
