În România, reglementările privind călătoriile internaționale ale minorilor sunt stricte și urmăresc să protejeze drepturile și siguranța acestora, în conformitate cu Legea nr. 248/2005. În esență, cetățenii români au dreptul garantat de a călători în străinătate, iar minorii pot face acest lucru doar în anumite condiții legale clar definite.
Conform art. 2 din Legea nr. 248/2005, cetățenii români minori au dreptul de a călători în străinătate numai însoțiți de un adult și cu acordul părinților sau al reprezentantului legal. Această măsură este justificată prin necesitatea de a asigura protecția copiilor și de a preveni situațiile neplăcute, precum traficul de persoane sau răpirea parentală. Legea stipulează clar că minorii nu pot călători singuri, cu excepția anumitor cazuri reglementate specific.
Pentru copiii care au împlinit vârsta de 16 ani, Legea nr. 248/2005, modificată prin Legea nr. 174/2024, introduce o flexibilizare a regulilor de călătorie în străinătate, recunoscând maturizarea lor progresivă și capacitatea de a gestiona călătoriile internaționale într-un mod mai independent. În mod particular, există două scenarii distincte în care acești adolescenți pot călători fără să fie însoțiți de un adult.
Primul scenariu este acela în care minorii de 16 ani pot călători neînsoțiți, dar cu condiția să aibă acordul părinților sau al reprezentanților legali. Potrivit art. 2 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 248/2005, aceștia trebuie să dețină un document de călătorie valabil și să prezinte poliției de frontieră o declarație semnată de ambii părinți sau, dacă este cazul, de părintele căruia i-a fost încredințat minorul printr-o hotărâre judecătorească. Această declarație reprezintă o formă de protecție legală atât pentru copil, cât și pentru părinți, garantând că aceștia și-au dat consimțământul pentru călătoria minorului în afara țării.
Al doilea scenariu se aplică minorilor care au împlinit vârsta de 16 ani și au domiciliul sau reședința stabilită în țara de destinație. Conform art. 2 alin. (3) lit. b), acești minori nu mai au nevoie de acordul părinților pentru a călători neînsoțiți. Această excepție reflectă o situație destul de frecvent întâlnită, în care minorii locuiesc sau studiază în alte țări, fie împreună cu unul dintre părinți, fie pe cont propriu, în cadrul unui program educațional internațional sau în urma unei relocări familiale. În aceste cazuri, legea permite o mai mare autonomie a minorilor, recunoscând faptul că aceștia se află deja într-un mediu străin, unde au un grad ridicat de independență față de familia lor.
Totuși, chiar și în aceste cazuri, există cerințe stricte în ceea ce privește documentația necesară. Minorii trebuie să prezinte la punctul de trecere a frontierei un document de călătorie valabil, fie un pașaport, fie o carte de identitate, în funcție de destinația lor. De asemenea, este important ca aceștia să nu se afle într-una dintre situațiile care limitează dreptul la liberă circulație, așa cum sunt prevăzute de lege.
Pentru a proteja minorii, legislația impune ca toate declarațiile date de părinți sau reprezentanți legali să fie autentificate de notarul public în România sau, dacă sunt emise în străinătate, să fie autentificate de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României, conform procedurilor internaționale aplicabile. Aceste măsuri garantează că minorii de 16 ani, deși au libertatea de a călători neînsoțiți, sunt totuși sub supravegherea legală a părinților și că interesul lor superior este protejat.
Cu toate acestea, poliția de frontieră păstrează dreptul de a opri călătoria unui minor, chiar dacă acesta a împlinit vârsta de 16 ani, în cazul în care există suspiciuni rezonabile cu privire la legalitatea călătoriei sau la siguranța acestuia. De exemplu, dacă minorul nu poate dovedi acordul părinților prin documentele necesare sau dacă există alte neconformități legale, călătoria poate fi întreruptă.
În cazul minorilor sub 16 ani, reglementările rămân stricte. Aceștia pot călători în străinătate doar însoțiți de unul sau ambii părinți, ori de o persoană fizică majoră care îndeplinește toate cerințele impuse de lege. De exemplu, art. 30 din lege prevede că, în situația în care copilul călătorește cu un singur părinte, celălalt părinte trebuie să își exprime acordul printr-o declarație notarială. În cazul în care copilul este însoțit de o persoană terță, este necesară o declarație din partea ambilor părinți, prin care aceștia își dau consimțământul pentru călătoria minorului.
De asemenea, există cazuri speciale prevăzute de lege, în care un minor poate călători neînsoțit, cum ar fi situația în care călătoria este necesară pentru a beneficia de un tratament medical sau pentru a participa la concursuri oficiale sau activități educaționale în străinătate. În aceste cazuri, însoțitorul sau părintele trebuie să prezinte documente doveditoare emise de autoritățile competente.
În concluzie, deși legea garantează dreptul cetățenilor de a călători în străinătate, aceasta stabilește un cadru clar și riguros pentru protecția minorilor, limitând posibilitatea acestora de a călători singuri până la împlinirea vârstei de 16 ani. Această reglementare asigură echilibrul între libertatea de mișcare și necesitatea protecției minorilor, în contextul actualelor provocări sociale și legale.
Citește mai multe despre procură copil minor.
