vineri, iulie 12, 2024

Diferența între servitute și drept de trecere

Ce înseamnă servitute?

Servitutea este un dezmembrământ al dreptului de proprietate privată, un drept real, expres prevăzut de Codul Civil, ce se manifestă în forma unei sarcini instituite asupra fondului aservit pentru uzul și utilitatea fondului dominant aflat în proprietatea unei alte persoane. Utilitatea rezultă din destinația economică a fondului dominant sau constă într-o sporire a confortului acestuia. 

Servitutea se poate constitui în baza unui act juridic încheiat între proprietarii celor două fonduri sau prin uzucapiune.  Servitutea se înscrie în cartea funciară.

Servituțile dispun de numeroase clasificări, precum:

  • aparente sau neaparente, 
  • continue sau necontinue, 
  • pozitive sau negative. 

Totodată, acestea se sting prin diverse modalități, precum:

  • consolidarea – ambele fonduri sunt dobândite de același proprietar;
  • dispariția oricărei utilități a servituții;
  • răscumpărarea;
  • neuzul timp de 10 ani;
  • imposibilitate definitivă de exercitare a servituții;
  • ajungere la termen;
  • renunțarea proprietarului fondului dominant la servitute.

Ce înseamnă drept de trecere?

Dreptul de trecere este reglementat de art. 617 Cod civil după cum urmează: ,,Proprietarul fondului care este lipsit de acces la calea publică are dreptul să i se permită trecerea pe fondul vecinului său pentru exploatarea fondului propriu.”

Dreptul de trecere se naște ca efect al legii, în favoarea proprietarului fondului lipsit de acces la calea publică (sau a ,,locului înfundat”), nefiind necesar în acest sens acordul proprietarului fondului pe care urmează a se realiza accesul.  Prin fond lipsit de acces la calea publică se înțelege acel imobil care este înconjurat de alte proprietăți – aparținând altor persoane decât proprietarul fondului dominant, fără ca acesta din urmă să aibă vreo altă posibilitate de ieșire pe calea publică, decât prin trecerea pe fondul vecinului său.

Trecerea trebuie să fie efectuată de așa manieră încât să aducă minime prejudicii sau chiar niciun prejudiciu fondului peste care se realizează trecerea. Dacă proprietarul fără acces la calea publică are posibilitatea de a opta între mai multe fonduri în vederea exercitării dreptului de acces, acesta este obligat să aleagă calea cea mai puțin împovărătoare, cea mai optimă și facilă. 

Dreptul de trecere este o limită a dreptului de proprietate privată (nu un dezmembrământ al acestuia) care se naște în temeiul legii, nefiind necesar acordul părților. Cu toate acestea modul de exercitare a dreptului se poate stabili prin înțelegerea părților, prin hotărâre judecătorească sau printr-o folosință continuă, timp de 10 ani.

Dreptul de trecere este imprescriptibil și există atât timp cât imobilul este lipsit de alt acces la calea publică.

Diferența între servitute și drept de trecere

Servitutea este un dezmembrământ al dreptului de proprietate privată care, pentru a exista, trebuie să fie constituită într-una dintre modalitățile prevăzute de lege (act juridic sau uzucapiune). În schimb, dreptul de trecere este un drept care se naște în temeiul legii și  nu necesită o stipulație expresă din partea părților, acesta existând prin simplul fapt al situării imobilului într-un spațiu lipsit de acces la calea publică.

Apoi, dreptul de servitute se constituie pentru uzul și utilitatea fondului dominant – de regulă pentru a spori într-o formă sau alta confortul acestuia. Dreptul legal de trecere se justifică însă prin necesitatea asigurării accesului la fondul care nu are nici o ieșire la calea publică. În acest caz nu mai este vorba de o sporire a confortului fondului dominant, ci de asigurarea accesului la acesta, acces fără de care nu ar fi posibilă exercitarea efectivă a dreptului de proprietate. În mod evident, în lipsa accesului la imobil dreptul de proprietate ar fi doar teoretic, iluzoriu, imobilul fiind imposibil de exploatat într-o astfel de ipoteză.

Nu în ultimul rând, o altă diferență constă în aceea că servitutea se stinge prin neuzul acesteia timp de 10 ani, în vreme ce dreptul de trecere poate fi perpetuu, în măsura în care fondul nu dobândește un alt acces la calea publică. Cu alte cuvinte, servitutea este prescriptibilă, iar dreptul de trecere este imprescriptibil.

Comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Te-ar putea interesa

Despre autor

Barry, the Legal Badger
Barry, the Legal Badgerhttps://legalbadger.org
Barry the Legal Badger este eroul nostru legal și de încredere. Cu o combinație unică de cunoștințe juridice profunde și un simț al umorului fermecător, Barry face ca subiectele complicate să devină simple și accesibile. De la drept civil la drept penal, articolele sale sunt gândite și redactate în așa fel încât orice persoană să parcurgă cu ușurință toate aspectele juridice relevante. Alăturați-vă lui Barry pentru o călătorie educativă prin lumea legislativă, unde fiecare problemă juridică își găsește soluția!

Urmărește-ne și pe Facebook!

Fii mereu la curent! Urmărește-ne pentru noutăți exclusive și conținut inspirațional. Dă-ne un 'Like' acum!

Articole Populare