Ce înseamnă drum de servitute?
Servitutea de trecere presupune existența a două imobile, în general, vecine, ce aparțin unor proprietari diferiți și desemnează situația în care o parte dintr-un imobil este utilizată pentru a asigura accesul către celălalt imobil implicat. Servitutea este o sarcină instituită asupra fondului aservit – cel peste care se trece, limitând exercitarea dreptului de proprietate a proprietarului căruia îi aparține. În concret, drumul de servitute se constituie în favoarea proprietarului căruia îi aparține fondul dominant – cel pentru care s-a instituit sarcina, în principiu, lipsit de alt acces la calea publică.
Prin urmare, servitutea este un dezmembrământ al dreptului de proprietate, un drept real expres prevăzut de Codul civil, care se manifestă sub diferite forme (servitute de trecere, de vedere, etc.). De menționat este însă că doar servituțile constituite prin fapta omului sunt veritabile dezmembrăminte ale dreptului de proprietate.
Drum de servitute – drepturi și obligații
Proprietarul fondului dominant are dreptul de a lua toate măsurile și de a face, pe cheltuiala sa, toate lucrările pentru a exercita și conserva servitutea; eventual, aceste cheltuieli se pot împărți între cei doi proprietari, în măsura în care servitutea profită amândurora, în mod proporțional cu avantajul dobândit.
Totodată, acesta are obligația de a păstra în bună stare fondul aservit și de a nu-i cauza prejudicii prin exercitarea servituții, precum și să respecte limitele actului de constituire – să nu facă mai mult decât i-a permis proprietarul fondului aservit.
Proprietarul fondului aservit are dreptul de a schimba – în mod unilateral – locul prin care se exercită servitutea, dacă exercitarea servituții va rămâne la fel de comodă pentru proprietarul fondului dominant, pentru motive bine justificate.
De asemenea, acesta are obligația de a se abține de la orice act ce i-ar îngreuna sau împiedica exercițiul servituții proprietarului fondului dominant.
Drumul de servitute este drum public?
Un drum de servitute reprezintă o porțiune din imobilul unui proprietar ce este afectată utilizării acesteia de către un alt proprietar al unui imobil vecin. Așadar, drumul de servitute se desprinde din proprietatea privată a părții și doar facilitează traversarea înspre drumul public.
Este de la sine înțeles faptul că un drum de servitute este deschis spre traversare și altor persoane, însă, în mod concret, el este constituit doar în favoarea proprietarului fondului dominant.
Drum de servitute – lățime minimă
În jurisprudența instanțelor de judecată, lățimea minimă a drumului de servitute a fost apreciată ca fiind de 3 metri, lățime necesară pentru trecerea unei mașini speciale de pompieri. Cel mai frecvent însă, în regulamentele de urbanism, este indicată lățimea minimă de 3,5 metri pentru buna funcționare a drumului de servitute.
Cine întreține drumul de servitute?
Drumul de servitute va fi întreținut de cel în folosul căruia a fost constituit, cu excepția situațiilor în care proprietarii imobilelor se înțeleg altfel. Mai precis, proprietarii celor două fonduri pot decide să efectueze împreună lucrările necesare în vederea utilizării facile a drumului de servitute.
Acte necesare drum de servitute
Servitutea se constituie în baza unui act juridic – contract între cei doi proprietari care își dau acordul în vederea constituirii servituții, fie oneros, fie gratuit, sau prin hotărâre judecătorească. Aceasta se poate constitui și pentru o utilitate viitoare a fondului dominant. În orice caz, servituțile vizează întotdeauna imobile și se impune a fi înscrise în Cartea Funciară pentru opozabilitate.
Servitutea se mai poate dobândi prin uzucapiune – mod de dobândire a proprietății, prin posedarea neîntreruptă a imobilului o anumită perioadă de timp. Prin uzucapiune tabulară se poate dobândi orice fel de servitute (urbană, rurală, aparentă, neaparentă, continuă, necontinuă), pe când, prin uzucapiune extratabulară, se pot dobândi doar servituți pozitive.
Află cât costă un proces de uzucapiune.
