Construirea pe terenuri extravilane arabile reprezintă un subiect de mare interes, mai ales în contextul dezvoltării rurale și protecției terenurilor agricole. În România, legislația este clară și strictă în ceea ce privește utilizarea terenurilor agricole pentru construcții, în special cele situate în extravilan.
Extravilanul reprezintă teritoriul situat între limita intravilanului și limita administrativ-teritorială a unei unități administrative de bază (municipiu, oraș, comună). Spre deosebire de intravilan, destinat construcțiilor și altor activități urbane, extravilanul include în principal terenuri agricole, păduri și alte terenuri cu destinație specială.
Terenurile arabile sunt acele suprafețe de teren utilizate pentru cultivarea plantelor agricole, fiind esențiale pentru producția agricolă.
Art. 92 din Legea nr. 18/1991 prevede că amplasarea construcțiilor de orice fel pe terenuri agricole din extravilan este, în general, interzisă. Aceasta include terenurile amenajate cu lucrări de îmbunătățiri funciare, cele plantate cu vii și livezi, parcuri naționale, rezervații, monumente și ansambluri arheologice și istorice.
Deși legislația interzice construcțiile pe terenuri arabile din extravilan, există anumite excepții prevăzute de articolul 92, alineatul (2) din Legea nr. 18/1991. Aceste excepții permit construcții pe terenurile agricole de clasa a III-a, a IV-a și a V-a de calitate, în următoarele condiții:
i) Proiecte publice și private care pot genera efecte poluante – acestea includ investiții care necesită amplasarea în afara zonelor intravilane din motive de protecție a mediului sau de securitate.
ii) Activități care nu pot fi amplasate în intravilan – printre acestea se numără carierele, balastierele, gropile de împrumut, gropile de gunoi, refugii montane și refugii în caz de urgență.
iii) construcții pentru protecția animalelor, agricole și servicii conexe – acestea includ depozite de îngrășăminte minerale sau naturale, construcții de compostare, silozuri pentru furaje, magazii, șoproane, silozuri pentru depozitarea și conservarea semințelor, spațiile administrative aferente acestora, platformele și spațiile de depozitare a produselor agricole primare, adăposturi de animale și ferme zootehnice, sere, solare, răsadnițe și ciupercării.
iv) Producerea energiei din surse regenerabile – sunt permise obiectivele specifice producerii de energie electrică din surse regenerabile, exclusiv în scopul asigurării energiei pentru consumul propriu al exploatației agricole.
v) Investiții de interes național, județean sau local – acestea trebuie să fie declarate de utilitate publică și să respecte reglementările în vigoare.
Legislația românească pune un accent deosebit pe protejarea terenurilor arabile, având în vedere importanța lor strategică pentru securitatea alimentară și economia națională. Restricțiile privind construcțiile pe terenuri agricole din extravilan sunt menite să prevină pierderea terenurilor agricole de înaltă calitate și să asigure utilizarea durabilă a resurselor naturale.
Pe scurt, construirea pe terenuri extravilane arabile este în general interzisă, dar există anumite excepții clare prevăzute de legislație. Aceste excepții permit construcții doar în condiții specifice și pentru anumite tipuri de investiții care nu pot fi amplasate în intravilan. Procedura de obținere a autorizațiilor necesare este strictă și implică avize multiple și aprobări din partea autorităților competente.
Astfel, răspunsul la întrebarea „Se poate construi pe teren extravilan arabil?” este că, în mod general, nu se poate, cu excepția cazurilor specifice prevăzute de lege.
Află dacă se poate construi pe teren intravilan arabil!
