Ce este executarea silită?
Executarea silită este o procedură legală prin care un creditor își realizează drepturile recunoscute printr-un titlu executoriu, atunci când debitorul nu își îndeplinește obligațiile de bunăvoie. Aceasta intervine atunci când o hotărâre judecătorească sau un alt titlu executoriu nu este respectat voluntar de către debitor, fiind necesară intervenția unui organ specializat pentru a forța executarea obligației.
Executarea silită începe la inițiativa creditorului, care trebuie să depună o cerere de executare la un executor judecătoresc competent. Conform art. 623 din Codul de procedură civilă, acest organ este singurul autorizat să realizeze executarea silită.
De asemenea, executarea silită poate fi realizată în mai multe forme, cum ar fi urmărirea bunurilor mobile și imobile ale debitorului, predarea către creditor a bunurilor prevăzute în titlul executoriu, poprirea asupra anumitor sume de bani sau alte măsuri legale.
Pentru a se putea iniția executarea silită, creanța trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă, conform art. 663 din Codul de procedură civilă. Aceste condiții presupun ca existența creanței să fie clar stabilită, cuantumul să fie determinat sau, cel puțin, determinabil și obligația să fie ajunsă la scadență.
Executorul judecătoresc are rolul de a iniția procedura și de a obține încuviințarea instanței de executare, în termen de maximum 3 zile de la primirea cererii, conform art. 666 din Codul de procedură civilă. După încuviințarea executării, debitorul este somat să își îndeplinească obligația, iar în caz contrar, se continuă procedura executării silite până la realizarea integrală a drepturilor creditorului.
Ce este poprirea?
Poprirea este o modalitate de executare silită și are ca scop satisfacerea creanțelor pe care creditorul le are față de debitor. Poprirea este reglementată în Codul de procedură civilă și se realizează prin intermediul unui executor judecătoresc, care emite o adresă de înființare a popririi, comunicată terțului poprit.
Conform art. 781 alin. (1) din C. proc. civ.: „sunt supuse urmăririi silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului ori deținute în numele său de o a treia persoană sau pe care aceasta din urmă i le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente.” Astfel, poprirea poate fi aplicată atât asupra sumelor prezente în conturile bancare ale debitorului, cât și asupra sumelor viitoare care vor intra în aceste conturi.
Cu toate acestea, nu toate veniturile debitorului pot fi supuse popririi. Astfel, nu sunt supuse executării silite prin poprire:
- sumele care sunt destinate unei afectaţiuni speciale prevăzute de lege şi asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziţie;
- sumele reprezentând credite nerambursabile ori finanţări primite de la instituţii sau organizaţii naţionale şi internaţionale pentru derularea unor programe ori proiecte;
- sumele aferente plăţii drepturilor salariale viitoare, pe o perioadă de 3 luni de la data înfiinţării popririi. Atunci când asupra aceluiaşi cont sunt înfiinţate mai multe popriri, termenul de 3 luni în care se pot efectua plăţi aferente drepturilor salariale viitoare se calculează o singură dată de la momentul înfiinţării primei popriri.
Totodată, Codul de procedură civilă prevede și alte excepții de la urmărirea silită a veniturilor bănești, protejând anumite venituri care sunt destinate asigurării mijloacelor de existență ale debitorului și familiei sale.
Astfel, conform art. 729 alin. (1) C. proc. civ., salariile și alte venituri periodice ale debitorului destinate asigurării mijloacelor de existență ale acestuia, pot fi urmărite doar în anumite limite, respectiv:
- până la jumătate din venitul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau alocaţie pentru copii;
- până la o treime din venitul lunar net, pentru orice alte datorii.
De asemenea, veniturile care sunt mai mici decât salariul minim net pe economie pot fi urmărite numai asupra părții care depășește jumătate din acest cuantum. Această prevedere asigură că debitorului îi rămân suficiente resurse pentru a acoperi nevoile de bază, chiar și în cazul aplicării popririi.
Totodată, nu pot fi urmărite silit, decât pentru sume datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere şi despăgubiri pentru repararea daunelor cauzate prin moarte sau prin vătămări corporale, dacă legea nu dispune altfel:
- ajutoarele pentru incapacitate temporară de muncă;
- compensațiile acordate salariaților în caz de desfacere a contractului individual de muncă;
- sumele cuvenite șomerilor;
Alocaţiile de stat şi indemnizaţiile pentru copii, ajutoarele pentru îngrijirea copilului bolnav, ajutoarele de maternitate, cele acordate în caz de deces, bursele de studii acordate de stat, diurnele, precum şi orice alte asemenea indemnizaţii cu destinaţie specială, stabilite potrivit legii, nu pot fi urmărite pentru niciun fel de datorii.
