Ce înseamnă contract de comodat?
Contractul de comodat este un act juridic prin care o parte (comodantul) acordă celeilalte părți (comodatarul), fără a solicita vreo plată, dreptul de a utiliza temporar un bun mobil sau imobil, cu condiția ca acest bun să fie returnat la finalul perioadei convenite sau după ce a fost folosit conform înțelegerii stabilite.
Conform art. 2146 C. civ., comodatul este definit ca fiind „contractul cu titlu gratuit prin care o parte, numită comodant, remite un bun mobil sau imobil celeilalte părți, numite comodatar, pentru a se folosi de acest bun, cu obligația de a-l restitui după un anumit timp”.
Comodantul este persoana care împrumută bunul. Art. 2147 C. civ. stipulează că „orice persoană care are dreptul de a folosi bunul poate fi comodant”, cu excepția cazurilor în care acest drept este interzis prin lege sau contract. Comodatarul este beneficiarul împrumutului și are obligația de a folosi bunul conform destinației stabilite și de a-l restitui la termenul convenit.
Codul civil stabilește obligațiile specifice ale contractului de comodat, suplimentare față de obligațiile generale din dreptul civil. Așadar, conform art. 2148 C. civ., „Comodatarul este ținut să păzească și să conserve bunul împrumutat cu prudența și diligența unui bun proprietar”.
Cu alte cuvinte, comodatarul are obligația de a se îngriji de bun ca și cum ar fi al său. Această obligație poate include, în funcție de natura bunului și durata contractului, diverse alte îndatoriri precum întreținerea sau curățarea bunului sau efectuarea oricăror alte operațiuni necesare din punctul de vedere al naturii bunului care face obiectul contractului de comodat.
Potrivit art. 2148 alin. (2) C. civ., comodatarul „nu poate folosi bunul împrumutat decât în conformitate cu destinația acestuia determinată prin contract ori, în lipsă, după natura bunului„. Așadar, comadatarul trebuie să folosească bunul exclusiv în modul în care s-a stabilit la încheierea contractului.
În plus, art. 2155 alin. (1) C. civ. stabilește că „Comodatarul este obligat să înapoieze bunul la împlinirea termenului convenit sau, în lipsă de termen, după ce s-a folosit de bun potrivit convenției”.
Conform prevederilor din Codul civil, comodatarul răspunde pentru pierderea sau deteriorarea bunului, chiar dacă aceasta se datorează forței majore, în următoarele situații:
- Folosirea bunului cu altă destinație decât cea convenită (art. 2149 alin. (2) C. civ.);
- Prelungirea folosinței după scadența restituirii (art. 2149 alin. (2) C. civ.);
- Neluarea măsurilor pentru salvarea bunului în caz de forță majoră, când acest lucru era posibil (art. 2150 C. civ.).
Cu toate acestea, comodatarul nu va răspunde pentru pieirea bunului survenită din cauza forței majore în situațiile prevăzute de art. 2149 alin. (2) Cod civ., dacă dovedește că bunul ar fi pierit ori s-ar fi deteriorat oricum din cauza acelei forţe majore.
Pe lângă obligațiile instituite de lege, comodatarului îi revin și anumite drepturi. Astfel, comodatarul are dreptul de a se folosi de bun astfel cum dorește cu condiția să îi păstreze destinația. De asemenea, comodatarul are dreptul de a nu fi obligat la înapoierea bunului înainte de împlinirea termenului prevăzut în contract.
În plus, comodatarul are dreptul la rambursarea cheltuielilor pentru lucrările necesare asupra bunului, care nu puteau fi prevăzute la încheierea contractului, în condițiile prevăzute de art. 2151 alin. (2) C. civ.
În ceea ce privește încetarea contractului de comodat, raportat la prevederile Codului civil, acesta încetează în următoarele situații:
- La împlinirea termenului convenit;
- După folosirea bunului potrivit convenției, în lipsa unui termen;
- La cererea comodantului, în cazul unei nevoi urgente și neprevăzute de bun;
- În caz de deces al comodatarului;
- În cazul încălcării obligațiilor de către comodatar.
Durata contractului de comodat
Cadrul legislativ actual nu prevede nicio limită a duratei în contractele de comodat. Această omisiune oferă părților contractante libertatea de a stabili durata contractului conform propriilor nevoi și acorduri.
Contractele de comodat pot fi încheiate atât pe o perioadă determinată, cât și pe o perioadă nedeterminată. În situația în care părțile optează pentru o perioadă nedeterminată, art. 2155 alin. (2) din Codul Civil stipulează: „Dacă termenul nu este convenit și fie contractul nu prevede întrebuințarea pentru care s-a împrumutat bunul, fie întrebuințarea are un caracter permanent, comodatarul este obligat să înapoieze bunul la cererea comodantului.”
Cu toate acestea, pentru a preveni potențiale litigii și pentru a asigura claritatea termenilor contractuali, se recomandă stabilirea unei perioade determinate în contractul de comodat. În plus, specificarea unei perioade determinate poate contribui la evitarea situațiilor în care comodantul ar putea solicita restituirea bunului într-un moment inoportun pentru comodatar, conform prevederilor art. 2156 din Codul civil, care permite comodantului să ceară restituirea anticipată în anumite circumstanțe.
Singura situație în care se prevede o limită maximă pentru durata unui contract de comodat este în cazul contractelor de comodat care au ca obiect un bun imobil cu destinația de sediu social. În aceste cazuri, sediul social se poate stabili în baza unui contract de comodat pentru o perioadă de maximum 49 de ani. Rațiunile din spatele acestei prevederi nu are legătură cu natura contractului de comodat, ci cu reglementările din materia stabilirii sediilor sociale.
Unde se încheie un contract de comodat?
Contractul de comodat este un contract real. Contractele reale sunt acele contracte a căror validitate sunt condiționate de predarea fizică (remiterea materială) a bunului. Spre deosebire de contractele pur consensuale, în cazul contractului real, simpla manifestare a voinței părților nu este suficientă pentru a-l considera încheiat.
Transferul material al bunului nu doar perfecționează acordul, ci și activează anumite obligații specifice, cum ar fi cele de conservare, pază sau restituire. De asemenea, aspectul are relevanță în ceea ce privește diferite instituții juridice. De exemplu, termenele de prescripție pentru executarea obligațiilor contractuale, respectiv pentru exercitarea dreptului material la acțiune vor începe să curgă de la momentul remiterii bunuri.
Conform regulilor în materie de contracte, pe lângă condițiile generale de încheiere a contractului prevăzute la art. 1179 C. civ., singura condiție pentru încheierea valabilă a unui contract real este remiterea bunului. Astfel, pentru încheierea unui contract de comodat în sensul de înscris doveditor nu sunt necesare alte formalități, acesta putând fi încheiat prin înscris sub semnătură privată, în locul ales de părți sau prin înscris autentic, la sediul unui notar public.
În acest context, menționăm prevederile art. 2.157 alin. (1) conform căruia, „În ceea ce priveşte obligaţia de restituire, contractul de comodat încheiat în formă autentică sau printr-un înscris sub semnătură privată cu dată certă constituie titlu executoriu, în condiţiile legii, în cazul încetării prin decesul comodatarului sau prin expirarea termenului.
Citește mai multe despre comodant și comodatar.
