Procedura de insolvență
Insolvența este aceea stare a patrimoniului debitorului, care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile. Insolvența se prezumă în situația în care debitorul nu achită datoriile scadente de mai mult de 60 de zile. Din moment ce aceasta este o prezumție relativă, ea poate fi răsturnată.
Procedura insolvenței poate fi definită ca fiind un ansamblu de norme juridice care reglementează modul prin care se poate realiza acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență. Altfel spus, este o procedură de executare silită colectivă, menită să acopere datoriile unei societăți. Acoperirea datoriilor poate fi realizată fie prin reorganizare judiciară, fie prin faliment.
Procedura de insolvență este reglementată de Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență și se aplică profesioniștilor, adică acelor persoane care exploatează o întreprindere. Procedura insolvenței se poate realiza în două forme, respectiv: procedura generală și procedura simplificată.
În ceea ce privește procedura generală de insolvență, aceasta este concepută pentru a oferi o metodă graduală și potențial recuperatorie pentru debitorul profesionist care nu se încadrează în criteriile procedurii simplificate. Procedura generală începe cu o perioadă de observație, urmată de două ipoteze posibile: fie intrarea treptată în procedura de reorganizare judiciară și, ulterior, în cea de faliment, fie trecerea doar într-una dintre aceste etape, în funcție de circumstanțele specifice și de capacitatea economică a debitorului.
Procedura simplificată de insolvență este destinată unei categorii specifice de debitori care îndeplinesc anumite criterii. Așadar pot beneficia de procedura simplificată de insolvență
- debitorii profesioniști:
- care nu au bunuri în patrimoniu,
- ale căror documente contabile nu pot fi găsite,
- fără organe de administrare sau cu organe care nu mai funcționează,
- al căror sediu social sau profesional nu respectă cerințele legale.
- persoane juridice dizolvate,
- acele persoane care au menționat în cererea de insolvență că doresc să intre în faliment, precum și oricăror altor persoane care desfășoară activități specifice profesioniștilor fără a avea autorizația legală necesară și fără a fi înregistrată în registrele de publicitate.
Particularitatea procedurii simplificate de insolvență este că debitorul intră direct în procedura falimentului, fie odată cu deschiderea procedurii insolvenței, fie după o perioadă de observație de maxim 20 de zile.
Cât durează insolvența unei firme?
În ceea ce privește durata insolvenței, este important de menționat că aceasta depinde de procedura aleasă.
Așadar, dacă se optează pentru continuarea activității prin propunerea unui plan de reorganizare trebuie solicitată deschiderea procedurii generale de insolvență. Potrivit art. 139 alin (5) din Lege, durata maximă a acestei proceduri este de 5 ani.
Această durată de 5 ani este structurată astfel:
- perioadă maximă de observație de 12 luni (care poate fi extinsă pentru motive întemeiate), urmată de
- 36 de luni pentru implementarea planului de reorganizare, cu posibilitate de prelungire cu încă 12 luni,
- ajungându-se astfel la 60 de luni.
Cu privire la durata de aplicare a planului de reorganizare este necesar de menționat că aceasta este fixă, stabilită la 48 de luni, iar perioada de observație poate fi modificată doar în baza unor motive întemeiate, așa cum am arătat mai sus.
În cazul în care nu mai este posibilă continuarea activității, trebuie solicitată deschiderea procedurii de faliment. Această procedură însă nu are o durată fixă, depinde de existența bunurilor în patrimoniul societății debitoare. În esență, procedura falimentului durează până în momentul în care se lichidează toate bunurile societății
Așadar, dacă firma deține bunuri, acestea vor fi valorificate. Durata valorificării bunurilor diferă de la caz la caz, și poate varia de la câteva luni până la câțiva ani. Valorificarea bunurilor depinde de natura, caracteristicile și starea acestora sau de prețul de vânzare aprobat de adunarea creditorilor. După ce toate bunurile (mobile și imobile) sunt valorificate, sumele obținute vor fi împărțite între creditori, iar procedura de faliment se finalizează prin radierea societății.
În cazul în care societate nu deține bunuri și nici creanțe de recuperat, durata procedurii va fi mai scurtă, în cele mai multe situații nedepășind un an.
Citește și cât timp durează o executare silită.
