Vătămare corporală din culpă – infracțiune
Vătămarea corporală din culpă este o infracțiune incriminată de Codul penal. Art. 196 C. pen. prevede mai multe modalități de comitere a infracțiunii de vătămare corporală din culpă. Astfel, în funcție de împrejurările concrete în care este săvârșită fapta, încadrarea se va face pe unul dintre alineatele art. 196, pentru fiecare modalitate, legea stabilind pedepse diferite, având în vedere gradul de gravitate al fiecăreia.
Conform art. 196 alin. (1) C. pen., „Fapta prevăzută în art. 193 alin. (2) săvârşită din culpă de către o persoană aflată sub influenţa băuturilor alcoolice ori a unei substanţe psihoactive sau în desfăşurarea unei activităţi ce constituie prin ea însăşi infracţiune se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.”
Așadar, o primă formă de comitere a infracțiunii de vătămare corporală din culpă constă în cauzarea de leuziuni traumatice, respectiv afectarea stării de sănătate a unei persoane de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice sau a altor substanțe, sau de către o persoană care a desfășurat o altă activitate contrară legii penale. În acest caz, pentru a ne afla în sfera de incriminare a art. 196 alin. (1) CP, este necesar ca leziunile provocate victimei să necesite cel mult 90 de zile de îngrijiri medicale.
O altă modalitate de comitere a infracțiunii de vătămare corporală din culpă este prevăzută la art. 196 alin. (2) CP care face trimitere la art. 194 alin. (1) Cod penal.
Astfel potrivit acestei variante de incriminare, constituie vătămare corporală din culpă fapta de loviri sau alte violențe săvârșită din culpă care a produs vreuna dintre următoarele consecințe:
- o infirmitate;
- leziuni traumatice sau afectarea sănătăţii unei persoane, care necesită, pentru vindecare, mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale;
- un prejudiciu estetic grav şi permanent;
- avortul;
- punerea în primejdie a vieţii persoanei.
Conform art. 196 alin (3) CP:„Când fapta prevăzută în alin. (2) a fost săvârşită ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activităţi, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.”
Vătămare corporală din culpă – pedeapsă
Având în vedere aceste modalități de comitere a infracțiunii, legiuitorul a prevăzut pedepse diferite pentru fiecare care să reflecte gradul de periculozitate al fiecărui scenariu.
Astfel, pentru fapta prevăzută la art. 196 alin. (1) CP, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la un an sau cu amendă.
Pentru această modalitate de comitere a infracțiunii, legiulitorul a prevăzut la alin. (5) al aceluiași articol de lege că, dacă fapta care a condus la comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă constituie ea însăși o infracțiune, se vor aplica regulile de la concursul de infracțiuni. Aceasta înseamnă că în sarcina făptuitorului vor fi reținute două infracțiuni ale căror pedepse vor fi cumulate conform regulilor privind concursul de infracțiuni. Subliniem faptul că aceeași prevedere își găsește aplicabilitate și în cazul formei de comitere prevăzute la art. 196 alin. (3) CP – când fapta a fost săvârşită ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activităţi – pentru care pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
În cazul faptei prevăzute la art. 196 alin. (2), pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 6 luni la 2 ani sau amenda.
În ceea ce privește regimul sancționator, amintim alin. (4) al art. 196 CP care prevede că în cazul în care urmările infracțiunii de vătămare corporală din culpă – săvârșite în oricare dintre cele trei modalități de comitere prevăzute de art. 196 CP – se produc asupra a două sau mai multe persoane, „limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.”
Cât durează un proces penal pentru vătămare corporală din culpă?
Durata procesului penal pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă variază în funcție de complexitatea cazului și de particularitățile fiecărei spețe. Nu există un termen fix prestabilit pentru soluționarea acestor cazuri, însă anumite aspecte procedurale influențează desfășurarea în timp a procesului.
Un element determinant pentru durata procesului îl constituie modalitatea de punere în mișcare a acțiunii penale. Conform art. 196 alin. (6) C. pen., „acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate„. Această prevedere implică necesitatea formulării plângerii prealabile de către persoana vătămată pentru declanșarea acțiunii penale.
Termenul pentru formularea plângerii prealabile este de 3 luni și începe să curgă de la data la care persoana vătămată a aflat despre săvârșirea faptei, conform art. 296 alin. (1) C. proc. pen. În cazul minorilor sau al persoanelor care beneficiază de consiliere judiciară ori tutelă specială termenul va curge de la data când ocrotitorul sau reprezentantul legal al acestora află despre săvârşirea faptei.
Odată începută urmărirea penală, se vor efectua acte de cercetare pentru strângerea probelor necesare tragerii la răspundere penală a persoanei care a comis fapta. Durata acestei faze poate varia în funcție de complexitatea cazului și de volumul probatoriului administrat.
În ipoteza în care procurorul dispune trimiterea în judecată, cauza va fi înaintată instanței competente. Etapa judecății în primă instanță poate dura mai multe luni, în funcție de probele care trebuie să fie administrate, de comportamentul și pretențiile părților, precum și de alți factori.
Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu apel, ceea ce prelungește durata totală a procesului. Judecata în apel poate dura, la rândul său, câteva luni, în funcție de complexitatea cauzei și de volumul de activitate al instanței de apel.
Factorii care pot influența durata procesului includ, dar nu se rezumă la:
- Complexitatea probatoriului;
- Numărul de martori audiați;
- Necesitatea efectuării unor expertize medico-legale;
- Contestarea unor acte procedurale;
- Eventualele cereri de amânare formulate de părți etc.
Cu toate că legea nu instituie o limită temporală expresă a procesului penal, aceasta rezultă împlinit din prevederile art. 155 alin. (4) C. pen., conform căruia „Termenele prevăzute la art. 154, dacă au fost depăşite cu încă o dată, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni.” Așadar, deși nu există reglementări care să stabilească concret cât va dura procesul penal, această normă ne indică o limită maximă care, dacă este depășită, acțiunea penală nu va putea continua. Această limită este egală cu de două ori termenul de prescripție prevăzut pentru infracțiunea în cauză.
În cazul infracțiunii de vătămare corporală din culpă, art. 154 C. pen. stabilește termenul de prescripție de 3 ani pentru forma de comitere prevăzută la art. 196 alin. (1) CP și termenul de 5 ani pentru modalitățile de comitere prevăzute la art. 196 alin. (2) – (4) CP. Astfel, procesul penal în cazul infracțiunii de vătămare corporală din culpă nu va putea depăși în esență 6 ani, respectiv 10 ani, după caz – în funcție de modalitatea de comitere.
Foloseste Legal Badger pentru calculator termene judiciare. Simplifică procesul și asigură-te că respecți termenele procedurale obligatorii.
