vineri, iulie 19, 2024
29.6 C
București

Devino un membru al comunității noastre

O mulțime de oameni ne urmăresc deja. Alătură-te și tu lor pentru a fi informat și a nu rata noutățile zilnice.

Adulter

Ce înseamnă adulter?

În limbajul comun, adulterul este fapta de a încălca fidelitatea conjugală. Conform Codului Penal din 1968, adulterul era definit ca ”Fapta persoanei căsătorite de a avea relaţii sexuale afară de căsătorie” și era pedepsit cu închisoarea de la una la 6 luni sau cu amenda. Acțiunea penală se punea în mișcare la plângerea soțului nevinovat. 

Pedeapsă adulter

În prezent, adulterul nu mai este incriminat, fapta ieșind din sfera legii penale. Așadar, nu există o pedeapsă propriu-zisă pentru fapta de adulter a unui soț. Totuși, infidelitatea poate cauza consecințe destul de grave în ipoteza în care soțul nevinovat dorește divorțul în baza acestui temei. Conform art. 373 din Codul Civil, ”Divorţul poate avea loc:

a) prin acordul soţilor, la cererea ambilor soţi sau a unuia dintre soţi acceptată de celălalt soţ;

b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;

c) la cererea unuia dintre soţi, după o separare în fapt care a durat cel puţin 2 ani;

d) la cererea aceluia dintre soţi a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei.”

Divorțul cauzat de infidelitatea unui soț se încadrează la litera b) din textul legal citat, fiind considerat un motiv temeinic pentru desfacerea căsătoriei. Într-o astfel de situație va exista un soț ”vinovat” împotriva căruia vor fi administrate o serie de probe pentru a demonstra infidelitatea acestuia întrucât instanța nu va putea judeca cererea de divorț doar pe baza bănuielilor soțului nevinovat. Într-un astfel de caz, vor putea fi audiați martori și chiar detectivi particulari, vor putea fi ascultate înregistrări ale apelurilor telefonice și vor putea fi administrate orice alte probe care pot demonstra demonstra fapta soțului infidel. 

Conform art. 388 din Codul Civil ”soţul nevinovat, care suferă un prejudiciu prin desfacerea căsătoriei, poate cere soţului vinovat să îl despăgubească”. Așadar, deși nu este reglementată o pedeapsă propriu-zisă pentru adulter, infidelitatea unui soț, odată dovedită în cursul procesului de divorț, poate atrage în sarcina soțului vinovat obligația de a plăti daune morale celuilalt soț în baza angajării răspunderii civile delictuale a soțului infidel. Raportat la prevederile art. 1357 din Codul Civil, infidelitatea unui soț îndeplinește condițiile legale de angajare a răspunderii delictuale. Însă, este important de menționat faptul că, potrivit practicii judiciare de până acum, este nevoie ca soțul care pretinde daune morale de la soțul infidel să fie nevinovat, adică să nu fi fost și el, la rândul său, infidel sau să fi periclitat în orice alt fel relația dintre cei doi soți. 

Custodia copilului în caz de adulter

Infidelitatea unui soț influențează raportul de căsătorie dintre soți, neavând legătură cu relația dintre părinte și copil. Adulterul nu atrage în mod automat și lipsirea soțului infidel de posibilitatea de a obține custodia exclusivă sau comună a copilului minor. Conform art. 483 din Codul Civil (1) Autoritatea părintească este ansamblul de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana, cât şi bunurile copilului şi aparţin în mod egal ambilor părinţi.

(2) Părinţii exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, şi îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ţinând cont de vârsta şi de gradul său de maturitate.

(3) Ambii părinţi răspund pentru creşterea copiilor lor minori”.

Cu excepția cazului în care instanța ar decide altfel, părinții exercită autoritatea părintească în comun după divorț. Custodia copilului va putea fi acordată exclusiv unui părinte doar pentru motive întemeiate și numai dacă o asemenea măsură este în interesul superior al copilului. Așadar, adulterul unui soț nu atrage nicio consecință în privința custodiei minorilor.

În cazurile în care se pune problema atribuirii custodiei în favoarea unui singur părinte, instanța ia în considerare o serie de aspecte precum: relația minorului cu fiecare dintre părinți, modul în care l-ar putea afecta psihic și emoțional consecințele acordării custodiei unuia sau altuia dintre părinți, precum și situația materială a fiecărui părinte și locul în care va locui copilul. 

După împlinirea vârstei de 10 ani, autoritatea tutelară este obligată să asculte minorul a cărei părere va fi avută în vedere de către instanță în momentul stabilirii custodiei. 

Barry, the Legal Badger
Barry, the Legal Badgerhttps://legalbadger.org
Barry the Legal Badger este eroul nostru legal și de încredere. Cu o combinație unică de cunoștințe juridice profunde și un simț al umorului fermecător, Barry face ca subiectele complicate să devină simple și accesibile. De la drept civil la drept penal, articolele sale sunt gândite și redactate în așa fel încât orice persoană să parcurgă cu ușurință toate aspectele juridice relevante. Alăturați-vă lui Barry pentru o călătorie educativă prin lumea legislativă, unde fiecare problemă juridică își găsește soluția!

Urmărește-ne și pe rețelele de socializare!

211,686FaniÎmi place
5,987CititoriConectați-vă

Ultimele Știri

Milioane de euro pentru românii afectați de vaccinul COVID?

Recent, a fost înregistrat la Senat, spre dezbatere, un...

Comisia Europeană analizează reducerea taxelor vamale pentru mașinile electrice BMW și Volkswagen produse în China

Comisia Europeană analizează posibilitatea diminuării taxelor vamale pentru autovehiculele...

Caz șocant în Hamburg. Weekend în închisoare pentru insultă, suspendare pentru viol

Un caz din Germania a stârnit indignare publică, punând...

Polonia amendează PayPal cu 27,3 milioane de dolari pentru clauze contractuale ambigue

Instituția poloneză responsabilă de monitorizarea concurenței și apărarea drepturilor...

Devino un membru al comunității noastre

Te-ar putea interesa

Custodie comună cu domiciliul la mamă

Custodia comună cu domiciliul la mamă reprezintă o modalitate de exercitare a autorității părintești după divorț sau separarea părinților, care urmărește să mențină implicarea activă a ambilor părinți în creșterea și educarea copilului, chiar...

Ce bunuri nu se împart la divorț?

Procesul de divorț reprezintă nu doar o separare emoțională, ci și o diviziune complexă a vieții comune, inclusiv a bunurilor acumulate în timpul căsătoriei. Cu toate acestea, legislația română recunoaște că nu toate bunurile...

Decăderea din drepturile părintești

Decăderea din drepturile părintești reprezintă o măsură extrem de severă în dreptul civil român, aplicată atunci când părintele nu își îndeplinește responsabilitățile și pune în pericol viața, sănătatea sau dezvoltarea copilului. Această sancțiune are...