Coxartroza este o afecțiune degenerativă, care se manifestă prin degradarea progresivă a articulației șoldului. Aceasta este formată din capul femural cu forma sferică și cavitatea acetabulară. Între cele două se află un țesut cartilaginos, cu rol de tampon, care permite mișcarea uniformă a articulației. În timp, acest țesut se deteriorează și afectează calitatea vieții persoanei, motiv pentru care este indicată adoptarea unui stil de viață echilibrat, pentru susținerea sănătății.
În coxartroză, articulația începe să fie din ce în ce mai puțin mobilă, se formează depuneri osoase pe marginile sale și apare durerea. Dacă la început, ea este resimțită în timpul activității fizice, odată cu trecerea timpului și în absența tratamentului, durerea apare și în perioade de stres și de inactivitate, inclusiv pe durata nopții.
Având în vedere aceste aspecte medicale, coxartroza poate atrage după sine încadrarea bolnavului într-un grad de handicap, în funcție de evoluția concretă a simptomelor.
Conform ordinului nr. 762/2007 pentru aprobarea criteriilor medico-psihosociale pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap, afecţiunile osteoarticulare congenitale sau contractate precoce se includ în categorie afecțiunilor care pot determina încadrarea persoanelor afectate într-un grad de handicap.
Pe de-o parte, potrivit criteriilor reglementate de ordinul menționat coxartroză unilaterală neoperată sau operată recent şi complicată prin tehnica operatorie este încadrată în gradul de handicap mediu. În acest caz este afectată capacitatea funcţională a persoanei, cu limitarea moderată a gestualităţii şi mersului, dar cu menţinerea autonomiei personale de autoîngrijire. Persoana în cauză trebuie să se orienteze către activităţi profesionale cu solicitare fizică redusă, fără deplasări pe distanţe mari sau ridicare de greutăţi.
Pe de altă parte, coxartroza bilaterală neoperată sau operată, cu decimentarea protezei constituie o deficiență accentuată, putând fi încadrată în gradul accentuat de handicap. Bolnavului în cauză este recomandat să se orienteze spre locuri de muncă fără solicitare posturală sau/şi gestuală, fără deplasări în teren, în funcţie de structura/structurile afectate cu limitările funcţionale secundare. Persoanelor afectate de coxartroza bilaterală le sunt asigurate mijloace compensatorii (protetice, ortetice etc.), adaptate în raport cu secvenţele muncii (pense, cârlige etc.) în raport cu membrul sau membrele afectate, precum și mijloace speciale de deplasare (scaun rulant, maşini adaptate etc.) Este recomandată adaptarea locuinţei şi a locului de muncă pentru a facilita integrarea socială. Totodată, persoanele suferind de coxartroza bilaterală necesită de obicei sprijin pentru activităţile cotidiene – instrumentale.
Cu toate acestea, pentru obținerea certificatului de încadrare într-un grad de handicap, este necesară o evaluare medicală care se realizează în principal prin:
- Examen ortopedic;
- Examene radiografice – segment afectat şi, eventual, contralateral, în funcţie de limitarea funcţională secundară (articulaţii, coloană vertebrală);
- CT (eventual – în funcţie de structura afectată);
- Testări biometrice;
- Testarea mobilităţii articulare;
- Scale de evaluare a autonomiei: ADL, IADL, SOS etc.
Pentru ca persoana să obțină un certificat de handicap, evaluarea în vederea încadrării în grad de handicap trebuie realizată particularizat în funcţie de:
- intensitatea tulburărilor de postura sau/şi gestualitate;
- localizarea unilaterală sau bilaterală a deteriorării (anomaliei);
- consecinţele secundare (la articulaţiile supraiacente, coloana vertebrală)
- capacitatea respiratorie afectată secundar;
- existenţa tulburărilor neurologice secundare de tip paretic/plegic;
- în raport cu gestualitatea şi deservirea necesară;
- capacitatea de mobilizare cu mijloace protetice, ortetice, mijloace speciale de deplasare;
- capacitatea de autoservire şi autoîngrijire.
În consecință, nu există o regulă generală potrivit căreia orice persoană care este afectată de coxartroza bilaterală este automat încadrată într-un grad de handicap. Încadrarea într-un grad de handicap și, pe cale de consecință, obținerea certificatului de handicap, depinde în principal de gravitatea simptomelor și de modul în care îi este afectată viața cotidiană a persoanei. Astfel, efectuarea evaluării medicale, bazate pe criteriile prevăzute de Ordinul nr. 762/2007, este definitorie în acest sens.
Citește mai multe despre drepturile persoanelor cu handicap.
