Regimul juridic al accidentelor de muncă este reglementat în mod expres de Legea 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă, publicată în M.OF nr. 646 din 26.07.2006 care ca principal scop instituirea de măsuri privind promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii în muncă a lucrătorilor.
Astfel, legea antemenționată stabileşte principii generale referitoare la:
- prevenirea riscurilor profesionale, protecţia sănătăţii şi securitatea lucrătorilor, eliminarea factorilor de risc şi accidentare, informarea, consultarea, participarea echilibrată potrivit legii, instruirea lucrătorilor şi a reprezentanţilor lor, precum şi direcţiile generale pentru implementarea acestor principii.
În principiu, prevederile Legii nr. 319/2006 se aplică atât angajatorilor, cât și lucrătorilor şi reprezentanţilor lucrătorilor, în toate sectoarele de activitate, deopotrivă publice sau private.
Accident de muncă – definiție
Raportat la definirea noțiunii de accident de muncă, în sensul dispozițiilor art. 5 lit. g) din Legea nr. 319/2006 accidentul de muncă constă în: „vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces.”
Astfel, pentru a fi în ipoteza unui accident de muncă trebuie întrunite cumulativ următoarele condiții prevăzute de lege, respectiv:
- Să aibă loc vătămarea violentă a organismului unei persoane, respectiv intoxicația acută profesională a acesteia;
- Persoana în cauză să se afle în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;
- Să survină incapacitatea temporară de muncă de cel puțin 3 zile, respectiv invaliditatea sau decesul persoanei în cauză.
Tipuri de accident de muncă
În conformitate cu dispozițiile art. 31 din Legea 319/2006, accidentele de muncă se clasifică, în raport de urmările produse şi de numărul persoanelor accidentate, în următoarele categorii:
- accidente care produc incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice;
- accidente care produc invaliditate;
- accidente mortale;
- accidente colective, în ipoteza în care sunt accidentate cel puţin 3 persoane în acelaşi timp şi din aceeaşi cauză.
O altă clasificare a accidentelor de muncă poate fi făcută prin raportare la circumstanțele de producere a acestora. Astfel, potrivit art. 30 din Legea 319/2006, în funcție de criteriul antemenționat, există mai multe tipuri de accidente de muncă, după cum urmează:
- accidentul suferit de persoane aflate în vizită în întreprindere şi/sau unitate, cu permisiunea angajatorului;
- accidentul suferit de persoanele care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public, inclusiv în cadrul unor activităţi culturale, sportive, în ţară sau în afara ţării, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor sarcini;
- accidentul survenit în cadrul activităţilor cultural-sportive organizate, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor activităţi;
- accidentul suferit de orice persoană ca urmare a unei acţiuni întreprinse din propria iniţiativă pentru salvarea de vieţi omeneşti, respectiv pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol care ameninţă avutul public şi privat;
- accidentul cauzat de activităţi care nu au legătură cu procesul muncii, dacă se produce la sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, în calitate de angajator, ori în alt loc de muncă organizat de aceştia, în timpul programului de muncă, şi nu se datorează culpei exclusive a accidentatului;
- accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut în timpul şi pe traseul normal de la domiciliul lucrătorului la locul de muncă organizat de angajator şi invers;
- accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la locul de muncă sau de la un loc de muncă la altul, pentru îndeplinirea unei sarcini de muncă;
- accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la care este încadrată victima, ori de la orice alt loc de muncă organizat de acestea, la o altă persoană juridică sau fizică, pentru îndeplinirea sarcinilor de muncă, pe durata normală de deplasare;
- accidentul suferit înainte sau după încetarea lucrului, dacă victima prelua sau preda uneltele de lucru, locul de muncă, utilajul ori materialele, dacă schimba îmbrăcămintea personală, echipamentul individual de protecţie sau orice alt echipament pus la dispoziţie de angajator, dacă se afla în baie ori în spălător sau dacă se deplasa de la locul de muncă la ieşirea din întreprindere sau unitate şi invers;
- accidentul suferit în timpul pauzelor regulamentare, dacă acesta a avut loc în locuri organizate de angajator, precum şi în timpul şi pe traseul normal spre şi de la aceste locuri;
- accidentul suferit de lucrători ai angajatorilor români sau de persoane fizice române, delegaţi pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în afara graniţelor ţării, pe durata şi traseul prevăzute în documentul de deplasare;
- accidentul suferit de personalul român care efectuează lucrări şi servicii pe teritoriul altor ţări, în baza unor contracte, convenţii sau în alte condiţii prevăzute de lege, încheiate de persoane juridice române cu parteneri străini, în timpul şi din cauza îndeplinirii îndatoririlor de serviciu;
- accidentul suferit de cei care urmează cursuri de calificare, recalificare sau perfecţionare a pregătirii profesionale, în timpul şi din cauza efectuării activităţilor aferente stagiului de practică;
- accidentul determinat de fenomene sau calamităţi naturale, cum ar fi furtună, viscol, cutremur, inundaţie, alunecări de teren, trăsnet (electrocutare), dacă victima se afla în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;
- dispariţia unei persoane, în condiţiile unui accident de muncă şi în împrejurări care îndreptăţesc presupunerea decesului acesteia;
- accidentul suferit de o persoană aflată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, ca urmare a unei agresiuni.
În cât timp se declară accidentul de muncă?
În contextul în care are loc un accident de muncă, acesta trebuie înregistrat în registrele de evidență prevăzute de lege, de către angajatorul la care își desfășoară activitatea victima, pe baza procesului-verbal de cercetare întocmit cu privire la accident.
În ipoteza accidentelor de muncă produse la sediile secundare aflate pe raza altui judeţ decât cel unde este declarat sediul social al angajatorului, acestea se vor înregistra la sediul social, cu excepţia cazului în care sediul secundar are personalitate juridică.
Raportat la termenul în care se declară accidentele de muncă, potrivit dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 319/2006:
„(1)Angajatorul are obligaţia să comunice evenimentele, de îndată, după cum urmează:
a) inspectoratelor teritoriale de muncă, toate evenimentele aşa cum sunt definite la art. 5 lit. f);
b) asigurătorului, potrivit Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, cu modificările şi completările ulterioare, evenimentele urmate de incapacitate temporară de muncă, invaliditate sau deces, la confirmarea acestora;
c) organelor de urmărire penală, după caz.”
Astfel, accidentul de muncă înregistrat de angajator, se declară de îndată de către acesta la inspectoratul teritorial de muncă, la asigurător sau organelor de urmărire penală, după caz.
