Dreptul la concediu de odihnă nu este condiționat de o anumită perioadă de la momentul angajării. Concediul de odihnă se acordă proporțional cu activitatea prestată de angajat într-un an calendaristic. Dreptul la concediu de odihnă este dobândit treptat, odată cu realizarea fiecărei zile de muncă. Angajatorii au obligația să stabilească durata concediului de odihnă la care noii salariați sunt eligibili, pe baza numărului efectiv de zile lucrate.
Conform art. 144 alin. (1) C. muncii, „Dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaţilor.” Acest drept fundamental nu poate face obiectul unei cesiuni, renunțări sau limitări, potrivit alin. (2) al aceluiași articol.
Durata minimă a concediului de odihnă anual este stabilită prin art. 145 alin. (1) C. muncii la 20 de zile lucrătoare. Cu toate acestea, durata efectivă a concediului de odihnă anual poate fi mai mare, fiind stabilită în contractul individual de muncă, cu respectarea legii și a contractelor colective de muncă aplicabile, conform alin. (2) al aceluiași articol.
Este important de menționat că, în conformitate cu art. 145 alin. (3) C. muncii, „Sărbătorile legale în care nu se lucrează, precum şi zilele libere plătite stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil nu sunt incluse în durata concediului de odihnă anual.”
La stabilirea duratei concediului de odihnă anual, anumite perioade sunt considerate ca fiind de activitate prestată. Art. 145 alin. (4) C. muncii prevede că „perioadele de incapacitate temporară de muncă, cele aferente concediului de maternitate, concediului paternal, concediului de risc maternal, concediului pentru îngrijirea copilului bolnav, concediului de îngrijitor şi perioada absenţei de la locul de muncă în condiţiile art. 1522 se consideră perioade de activitate prestată.”
În situația în care salariatul se află în incapacitate temporară de muncă sau în concediu de maternitate, de risc maternal ori pentru îngrijirea copilului bolnav în timpul efectuării concediului de odihnă anual, acesta se întrerupe. Salariatul va efectua restul zilelor de concediu după încetarea situației respective sau, dacă nu este posibil, zilele neefectuate vor fi reprogramate, conform art. 145 alin. (5) C. muncii.
Art. 145 alin. (6) C. muncii stipulează că „Salariatul are dreptul la concediu de odihnă anual şi în situaţia în care incapacitatea temporară de muncă se menţine, în condiţiile legii, pe întreaga perioadă a unui an calendaristic, angajatorul fiind obligat să acorde concediul de odihnă anual într-o perioadă de 18 luni începând cu anul următor celui în care acesta s-a aflat în concediu medical.”
Efectuarea concediului de odihnă este obligatorie în fiecare an, conform art. 146 alin. (1) C. muncii. Totuși, există situații în care concediul poate fi amânat. Art. 146 alin. (2) C. muncii prevede că „În cazul în care salariatul, din motive justificate, nu poate efectua, integral sau parţial, concediul de odihnă anual la care avea dreptul în anul calendaristic respectiv, cu acordul persoanei în cauză, angajatorul este obligat să acorde concediul de odihnă neefectuat într-o perioadă de 18 luni începând cu anul următor celui în care s-a născut dreptul la concediul de odihnă anual.”
Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă doar în cazul încetării contractului individual de muncă, conform art. 146 alin. (3) C. muncii.
Anumite categorii de salariați beneficiază de concediu de odihnă suplimentar. Art. 147 alin. (1) C. muncii prevede că „Salariaţii care lucrează în condiţii grele, periculoase sau vătămătoare, nevăzătorii, alte persoane cu handicap şi tinerii în vârstă de până la 18 ani beneficiază de un concediu de odihnă suplimentar de cel puţin 3 zile lucrătoare.”
Programarea concediului de odihnă se realizează conform art. 148 C. muncii. Aceasta poate fi colectivă sau individuală și se stabilește de angajator cu consultarea sindicatului sau a reprezentanților salariaților, respectiv a salariatului. Programarea se face până la sfârșitul anului calendaristic pentru anul următor.
În ceea ce privește indemnizația de concediu, art. 150 alin. (1) C. muncii prevede că „Pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizaţie de concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizaţiile şi sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă.”
Conform alin. (2) al aceluiași articol, „Indemnizaţia de concediu de odihnă reprezintă media zilnică a drepturilor salariale prevăzute la alin. (1) din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu.”
Plata indemnizației de concediu trebuie făcută de angajator cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu, conform art. 150 alin. (3) C. muncii.
Citește și despre indemnizatie crestere copil 2024.
