Pensia de invaliditate și condițiile în care aceasta se acordă, sunt reglementate de dispozițiile legale prevăzute de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Astfel, art. 68 din legea amintită, pensia de invaliditate se acordă persoanelor care nu au împlinit vârsta standard de pensionare prevăzută de lege şi care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, din cauza:
- accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, conform legii;
- neoplaziilor, schizofreniei şi SIDA;
- bolilor obişnuite şi accidentelor care nu au legătură cu muncă.
Cine primește pensie de invaliditate gradul 2?
În principiu, pensia de invaliditate se acordă persoanelor care și-au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă, fie din cauza accidentelor de muncă sau a bolilor profesionale, fie din cauza altor boli obișnuite și accidentelor care nu au legătură cu munca.
Astfel, pentru a beneficia de pensie de invaliditate, o persoană trebuie să îndeplinească, în principiu, următoarele condiții:
- să aibă sau să fi avut calitatea de asigurat în sistemul public de pensii;
- să-și fi pierdut cel puțin jumătate din capacitatea de muncă;
- starea de sănătate să fie încadrată într-un grad de invaliditate prin decizie emisă de către medicul expert al asigurărilor sociale;
- să aibă vârsta mai mică decât vârsta standard de pensionare, prevăzută de lege.
În funcție de gradul de reducere a capacității de muncă, invaliditatea poate fi:
- de gradul I, dacă persoana în cauză și-a pierdut total capacitatea de muncă și de autoîngrijire;
- de gradul II, dacă persoana în cauză și-a pierdut total capacitatea de muncă, dar nu și capacitatea de autoîngrijire;
- de gradul III, dacă persoana în cauză și-a pierdut cel puțin jumătate din capacitatea de muncă, dar poate în continuare să presteze o activitate profesională cu cel mult jumătate de normă.
Ca atare, pensia de invaliditate de gradul 2 se acordă, pe baza deciziei emise de medicul expert al asigurărilor sociale sau, după caz, de către comisiile de expertiză medico-militară de pe lângă spitalele din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, persoanelor care din cauza unor accidente de muncă/boli profesionale, respectiv accidente/boli care nu au legătură cu munca, și-au pierdut total capacitatea de muncă, păstrându-și capacitatea de autoîngrijire.
În ipoteza în care invaliditatea a survenit ca urmare a unor accidente/boli care nu au legătură cu munca, acordarea pensiei de invaliditate este condiționată de realizarea stagiului de cotizare, potrivit legii. În situația în care invaliditatea a apărut ca urmare a unui accident de muncă, a unei boli profesionale, a tuberculozei, neoplaziilor, SIDA, precum şi în situaţia în care invaliditatea s-a ivit în timpul şi din cauza îndeplinirii obligațiilor militare persoanele asigurate pot să beneficieze de pensie de invaliditate, indiferent de stagiul de cotizare.
Citește mai multe despre cât este pensia de handicap gradul 2.
Pensia de invaliditate gradul 2 se consideră vechime în muncă?
Potrivit Codului Muncii, vechimea în muncă, reprezintă acea perioada în care salariatul a prestat muncă în temeiul unui contract individual de muncă. În acest sens, art. 16 alin. (5) din Codul muncii prevede faptul că munca prestată în baza unui contract individual de muncă constituie vechime în muncă.
Stagiul de cotizare, reprezintă, potrivit art. 3 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 263/2010 perioada de timp pentru care s-au datorat contribuţii de asigurări sociale la sistemul public de pensii, precum şi cea pentru care asiguraţii cu contract de asigurare socială au datorat şi plătit contribuţii de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Cu alte cuvinte, vechimea în muncă și stagiul de cotizare sunt două noțiuni distincte, stagiul de cotizare putând fi egal cu vechimea în muncă sau mai mare, la calculul acestuia luându-se în considerare și alte perioade prevăzute de lege în care o persoană nu a avut calitatea de salariat.
În acest sens, art. 49 din Legea nr. 263/2010, asimilează stagiului de cotizare în sistemul public de pensii şi perioadele necontributive (perioadele asimilate) în care asiguratul:
- a beneficiat de pensie de invaliditate;
- a urmat cursurile de zi ale învăţământului universitar, organizat potrivit legii, pe durata normală a studiilor respective, cu condiţia absolvirii acestora cu diplomă;
- a satisfăcut serviciul militar ca militar în termen sau militar cu termen redus, pe durata legal stabilită, a fost concentrat, mobilizat sau în prizonierat;
- a beneficiat, în perioada 1 aprilie 2001 – 1 ianuarie 2006 de indemnizaţii de asigurări sociale, acordate potrivit legii;
- a beneficiat, începând cu data de 1 ianuarie 2005, de concediu pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de accident de muncă şi boli profesionale;
- a beneficiat, începând cu data de 1 ianuarie 2006, de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani;
Raportat la dispozițiile alin. (4) ale aceluiași articol, perioadele asimilate antemenționate se valorifică pentru obţinerea prestaţiilor de asigurări sociale.
Astfel, la calcularea vechimii în muncă, nu se ia în calcul perioada în care o persoană beneficiază de pensie de invaliditate. Prin urmare, pensia de invaliditate de gradul 2 nu se consideră vechime în muncă.
În schimb, reprezintă perioadă asimilată stagiului de cotizare și va fi avută în vedere la stabilirea stagiului de cotizare în vederea acordării pensiei pentru limită de vârstă, fără să prezinte relevanță gradul de invaliditate.
Citește și Pensionarii cu handicap primesc ajutor de înmormântare?
