Declarația de avere este un modalitatea prin care persoanele care dețin funcții și demnități publice își fac publice veniturile în temeiul legii. Această obligație este stabilită prin Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice.
Conform prevederilor legale, declarația de avere se întocmește în scris, sub semnătură proprie, și cuprinde informații despre bunurile, drepturile și obligațiile financiare ale declarantului, ale soțului sau soției, precum și ale copiilor care se află în îngrijirea acestora. Declarația se depune anual, până la data de 15 iunie, pentru anul fiscal precedent. În plus, este necesară completarea unei declarații de avere în termen de 30 de zile de la momentul numirii sau alegerii în funcție, dar și în termen de 30 de zile de la încheierea mandatului sau încetarea activității.
Legea nr. 176/2010 enumeră în mod exhaustiv la art. 1 persoanele care au datoria de a depune declarația de avere. Printre acestea se numără: Președintele României, parlamentarii, membrii Guvernului, primarii, consilierii locali și județeni, funcționarii publici, judecătorii și procurorii, personalul din instituțiile publice implicat în procesul de privatizare, precum și alte categorii de persoane care ocupă funcții în sfera publică.
Declarația de avere este structurată în mai multe secțiuni care acoperă diverse aspecte ale patrimoniului și veniturilor: bunuri imobile, bunuri mobile, active financiare, datorii, cadouri primite și veniturile obținute în anul fiscal anterior.
În ceea ce privește veniturile care trebuie menționate în declarația de avere, acestea sunt grupate în următoarele categorii:
- Venituri din salarii – Această categorie înglobează toate sumele primite în baza unui contract de muncă, incluzând și indemnizațiile pentru perioadele de incapacitate temporară de muncă. Tot aici se trec și indemnizațiile acordate pentru funcțiile de demnitate publică, solda lunară pentru personalul militar, precum și remunerațiile primite de membrii diverselor comisii sau consilii de administrație.
- Venituri din activități independente – În această secțiune se înscriu veniturile obținute din activități economice desfășurate în mod independent, cum ar fi cele de producție, comerț sau prestări de servicii. De asemenea, aici se includ și veniturile rezultate din exercitarea profesiilor liberale și cele provenite din valorificarea drepturilor de proprietate intelectuală.
- Venituri din cedarea folosinței bunurilor – Această rubrică este destinată sumelor încasate din închirierea bunurilor mobile și imobile aflate în proprietatea declarantului sau a familiei sale.
- Venituri din investiții – Aici se menționează veniturile provenite din dividende, dobânzi bancare, precum și profiturile rezultate din tranzacționarea titlurilor de valoare.
- Venituri din pensii – Se înscriu toate sumele primite cu titlu de pensie, fie că este vorba despre pensii de stat, pensii private sau alte tipuri de pensii.
- Venituri din activități agricole – Această categorie cuprinde veniturile obținute din cultivarea terenurilor agricole, din exploatarea livezilor și viilor, precum și din creșterea și exploatarea animalelor.
- Venituri din premii și jocuri de noroc – Se declară toate sumele câștigate din premii și participarea la jocuri de noroc, inclusiv câștigurile de tip jackpot.
- Venituri din alte surse – Aici se includ toate celelalte tipuri de venituri care nu se încadrează în categoriile menționate anterior, cum ar fi veniturile obținute din activități ocazionale.
Este important de subliniat faptul că în declarația de avere trebuie menționate nu doar veniturile personale ale declarantului, ci și cele ale soțului sau soției, precum și ale copiilor care se află în întreținerea acestora. De asemenea, legea stipulează că: „Declaraţiile de avere se completează cu datele aferente anului fiscal anterior, în cazul veniturilor, şi cu informaţiile la data declarării, pentru celelalte capitole.” Așadar, veniturile se declară pentru anul fiscal anterior, nu pentru anul calendaristic curent.
În ceea ce privește modul de completare, veniturile trebuie declarate expres și detaliat pentru fiecare categorie în parte. Pentru fiecare tip de venit, este necesar să se menționeze sursa venitului (numele angajatorului sau al entității care a generat venitul), serviciul prestat sau obiectul care a generat venitul, precum și suma anuală încasată.
Este necesar de notat că, veniturile se declară în forma lor netă, nu brută. Aceasta înseamnă că se declară suma efectiv încasată după deducerea impozitelor și a contribuțiilor sociale obligatorii. Legea prevede, de asemenea, că trebuie declarate și veniturile obținute din străinătate. Această regulă se aplică tuturor categoriilor de venituri menționate anterior.
În situația în care declarantul nu a realizat venituri în anul fiscal anterior, acesta are obligația de a menționa explicit acest lucru în declarația de avere, completând cu „0„ sau „nu este cazul” în dreptul rubricilor corespunzătoare.
Omisiunea declarării veniturilor sau declararea incompletă a acestora poate atrage sancțiuni. Potrivit art. 29 din Legea 176/2010, „nedepunerea declaraţiilor de avere şi a declaraţiilor de interese în termenele prevăzute de lege, precum şi nedeclararea, în declaraţia întocmită potrivit anexei nr. 1, a cuantumului veniturilor realizate, sau declararea acestora cu trimitere la alte înscrisuri constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendăde la 50 lei la 2.000 lei.”
Completarea corectă și completă a declarației de avere este o îndatorire legală pentru persoanele care dețin funcții și demnități publice. Acest document contribuie la asigurarea transparenței și corectitudinii în exercitarea funcțiilor publice.
