Tot mai mulți profesioniști aleg să lucreze pe cont propriu, independent, în domenii variate precum IT, marketing, design, educație, consultanță sau activități creative. Pentru aceștia, persoana fizică autorizată (PFA) reprezintă o formă juridică accesibilă și flexibilă, care permite desfășurarea activităților economice în nume propriu. Deși înființarea și funcționarea unei PFA este relativ simplă, este important ca freelancerii să înțeleagă care sunt obligațiile fiscale care vin odată cu acest statut.
Regimul fiscal al unei PFA presupune, în primul rând, plata impozitului pe venit. Acesta este de 10% și se aplică asupra venitului net anual. Venitul net se poate determina în două moduri: fie în sistem real, adică veniturile încasate din care se scad cheltuielile deductibile, fie pe baza normei de venit, dacă această variantă este disponibilă pentru activitatea desfășurată. În cazul impozitării în sistem real, după ce se calculează și se deduc contribuțiile sociale, impozitul pe venit se aplică asupra sumei rămase. Așadar, impozitul de 10% se calculează după scăderea cheltuielilor deductibile, a contribuției la sănătate (CASS) și a celei la pensie (CAS).
În cazul normei de venit, impozitul se aplică asupra unei sume fixe stabilite de ANAF anual, în funcție de codul CAEN, județul în care se desfășoară activitatea și alți factori. Chiar dacă veniturile reale sunt mai mici sau mai mari decât norma, impozitul se calculează tot prin raportare la acea sumă.
Însă, există posibilitatea ajustării normei în funcție de perioada efectivă de activitate, dar și de acordare a unor reduceri destinate anumitor categorii, precum:
- femeile care au împlinit vârsta de 60 de ani și bărbații de 65 de ani – beneficiază de reducerea normei de venit cu 40%;
- persoanele care au un contract de muncă, pe perioadă nedeterminată, cu normă întreagă – beneficiază de reducerea normei de venit cu 50%;
- persoanele cu handicap gr. II, sau stare de invaliditate – beneficiază de reducerea normei de venit cu 50%;
- persoanele care au fost disponibilizate în ultimele 3 luni și se află în primul an de activitate -beneficiază de reducerea normei de venit cu 50%până la data de 31.12 a anului în curs.
Pe lângă impozitul de 10%, în funcție de nivelul venitului net, PFA-ul poate fi obligat să achite contribuții sociale, respectiv: contribuția la sănătate (CASS) și contribuția la pensii (CAS). În 2025, salariul minim brut pe economie este de 4.050 lei, iar în funcție de acest indicator se stabilesc plafoanele de la care apar obligațiile de plată.
Contribuția la sănătate se calculează, în sistem real, ca 10% din venitul net, adică din diferența dintre încasările totale și cheltuielile deductibile. Dacă venitul net anual depășește 243.000 de lei, ceea ce înseamnă echivalentul a 60 de salarii minime brute, contribuția este plafonată la acest nivel, astfel încât se va plăti maximum 24.300 de lei pe an. Dacă venitul net este mai mic de 24.300 de lei, se aplică o contribuție minimă de 2.430 lei, cu anumite excepții. Astfel, nu datorează această contribuție minimă PFA-urile care înregistrează pierderi sau venit net zero, persoanele care au și contract de muncă și contribuie la sănătate prin acesta cu o sumă cel puțin egală cu 2.430 lei, studenții sub 26 de ani și persoanele cu handicap de gradul I sau II.
Contribuția la pensii se calculează diferit, fiind legată strict de atingerea anumitor plafoane. Dacă venitul net anual este sub 48.600 de lei (echivalentul a 12 salarii minime), nu există obligația de a plăti contribuția la pensii. Dacă venitul net se situează între 48.600 și 97.200 lei, contribuția devine obligatorie și se plătește o sumă fixă de 12.150 lei, reprezentând 25% din plafonul minim. Pentru veniturile nete care depășesc 97.200 lei (adică 24 de salarii minime), contribuția este de 24.300 lei. Pensionarii nu sunt obligați să plătească CAS, chiar dacă obțin venituri mai mari decât aceste plafoane.
Toate aceste obligații fiscale se declară prin intermediul Declarației Unice, care trebuie completată și depusă la ANAF până la data de 25 mai 2025. Prin acest formular se estimează veniturile pentru anul în curs, se declară modul de impunere ales (normă de venit sau sistem real), precum și contribuțiile datorate. Dacă la finalul anului se constată diferențe între venitul estimat și cel realizat, acestea se regularizează prin același document.
Este important de știut că dacă veniturile anuale ale PFA-ului depășesc 300.000 lei, acesta devine obligat să se înregistreze în scopuri de TVA. Asta presupune noi obligații: facturarea cu TVA, evidențe contabile specifice, depunerea decontului de TVA etc.
Așadar, un freelancer care își desfășoară activitatea ca PFA în 2025 datorează impozit pe venit în cotă de 10%, contribuție la sănătate în cotă de 10% din venitul net (cu excepții și plafoane), precum și contribuție la pensie în cotă de 25%, dacă venitul depășește anumite praguri. O aplicare corectă a regulilor privind plafoanele, reducerile și excepțiile, coroborată cu respectarea termenelor de declarare prin Declarația Unică, permite o administrare fiscală clară și coerentă, contribuind la desfășurarea activității într-un cadru legal stabil și previzibil.
