În dreptul societar român, dreptul de retragere al asociatului constituie o expresie a libertății de voință și a principiului disponibilității în materia raporturilor contractuale asociative. Dacă libertatea de asociere permite constituirea unei societăți comerciale prin manifestarea consensuală a voinței părților, în mod simetric, dreptul de retragere garantează posibilitatea părăsirii cadrului asociativ, în condițiile și limitele impuse de lege.
Potrivit dispozițiilor art. 226 din Legea nr. 31/1990, asociatul dintr-o societate în nume colectiv, în comandită simplă sau dintr-o societate cu răspundere limitată poate să se retragă din societate în mai multe situații expres reglementate. Primul temei de retragere îl constituie cazurile prevăzute expres în actul constitutiv. Prin urmare, asociații au posibilitatea de a stabili prin convenția lor clauze care să reglementeze condițiile, termenii și procedura de retragere. Aceste clauze pot privi atât dreptul de retragere unilateral, cât și posibile sancțiuni sau limitări menite să protejeze stabilitatea societății.
Un al doilea temei de retragere vizează ipotezele reglementate de art. 134 din aceeași lege, aplicabil prin analogie și în cazul SRL-urilor. Astfel, asociatul are dreptul de a se retrage din societate și de a solicita răscumpărarea părților sociale în situația în care nu a votat în favoarea unei hotărâri a adunării generale care are ca obiect schimbarea obiectului principal de activitate, transformarea transfrontalieră a societății, schimbarea formei societății sau fuziunea ori divizarea – inclusiv în ipoteza operațiunilor transfrontaliere.
Exercitarea acestui drept de retragere este supusă unui termen strict. Astfel, asociatul trebuie să își manifeste voința de retragere în termen de 30 de zile de la data publicării hotărârii adunării generale în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, în cazurile prevăzute la literele a) – c) ale art. 134, respectiv schimbarea obiectului principal, transformarea transfrontalieră și schimbarea formei juridice. Pentru ipoteza prevăzută la litera d), respectiv fuziunea sau divizarea societății, termenul curge de la data adoptării hotărârii adunării generale.
Un al treilea temei de retragere îl reprezintă acordul tuturor celorlalți asociați. În lipsa unor prevederi contractuale exprese sau atunci când nu există unanimitate pentru încheierea unui astfel de acord, asociatul are totuși posibilitatea de a solicita retragerea pentru motive temeinice. În această situație, retragerea se realizează doar prin intermediul unei hotărâri judecătorești pronunțate de tribunal. Este important de menționat că această hotărâre este supusă doar căii de atac a apelului.
Noțiunea de „motive temeinice” nu este definită de lege, însă jurisprudența și doctrina au conturat în timp o serie de criterii de apreciere. Printre acestea se numără deteriorarea gravă a relațiilor dintre asociați, lipsa de transparență în conducerea societății, excluderea constantă a asociatului din procesul decizional, modificări substanțiale în obiectul de activitate al societății sau neîndeplinirea repetată a obligațiilor prevăzute de actul constitutiv.
În cazul prevăzut de art. 226 lit. c) (retragerea asociatului din motive temeinice), instanţa judecătorească va dispune, prin aceeaşi hotărâre, şi cu privire la structura participării la capitalul social a celorlalţi asociaţi.
În celelalte ipoteze de retragere a unui asociat din societate, drepturile asociatului retras, cuvenite pentru părţile sale sociale, se stabilesc prin acordul asociaţilor ori de un expert desemnat de aceştia sau, în caz de neînţelegere, de tribunal, costurile de evaluare fiind suportate de societate.
Retragerea asociatului din societate nu produce efecte juridice față de terți și față de Registrul Comerțului decât în urma înregistrării corespunzătoare.
Astfel, retragerea unui asociat dintr-o societate cu răspundere limitată trebuie înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului competent, iar în acest scop sunt necesare anumite documente justificative. Dosarul de înregistrare trebuie să conțină, în mod obligatoriu, cererea de înregistrare completată corespunzător. În situația în care retragerea s-a realizat prin intermediul instanței, este necesară și hotărârea judecătorească definitivă privind retragerea sau, după caz, excluderea, în copie legalizată de instanță.
În funcție de modificările operate ca urmare a retragerii – spre exemplu, în cazul reducerii numărului de asociați sau al redistribuirii părților sociale – se va depune și actul constitutiv actualizat, care reflectă noua structură a societății. De asemenea, dacă formalitățile sunt îndeplinite de o altă persoană decât administratorul, va fi necesară și dovada privind împuternicirea persoanei desemnate să efectueze aceste demersuri (procură, mandat etc.).
În concluzie, dreptul de retragere al asociatului dintr-un SRL este un instrument juridic menit să asigure un echilibru între stabilitatea societății și protecția intereselor individuale ale asociaților. Acest drept poate fi exercitat în baza voinței exprimate prin actul constitutiv, ca reacție la decizii societare semnificative sau prin intervenția instanței în prezența unor motive temeinice.
