Declararea veniturilor către Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) este o obligație fundamentală a contribuabililor, atât persoane fizice cât și juridice. Ca regulă generală, toate veniturile obținute trebuie declarate autorității fiscale, întrucât pe baza acestora se stabilesc și se calculează obligațiile de plată a impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale obligatorii. Veniturile sunt definite ca orice sume de bani încasate de contribuabili din desfășurarea activităților de orice fel.
Reglementarea categoriilor de venituri și a modului în care acestea sunt impozitate se regăsește în Codul fiscal. În continuare, vom analiza principalele tipuri de impozite și veniturile aferente care trebuie declarate la ANAF.
1. Impozitul pe venit
Potrivit art. 61 din Codul fiscal, categoriile de venituri supuse impozitului pe venit sunt:
• Venituri din activități independente
• Venituri din drepturi de proprietate intelectuală
• Venituri din salarii și asimilate salariilor
• Venituri din cedarea folosinței bunurilor
• Venituri din investiții
• Venituri din pensii
• Venituri din activități agricole, silvicultură și piscicultură
• Venituri din premii și din jocuri de noroc
• Venituri din transferul proprietăților imobiliare
• Venituri din alte surse
Veniturile din activități independente cuprind veniturile din activități de producție, comerț și prestări de servicii. Aceste venituri se determină în sistem real, pe baza datelor din contabilitate, ca diferență între venitul brut și cheltuielile deductibile. Contribuabilii care desfășoară activități independente au obligația să completeze Registrul de evidență fiscală pentru stabilirea venitului net anual.
Veniturile din drepturi de proprietate intelectuală includ veniturile din drepturi de autor și drepturi conexe, brevete de invenție, desene și modele, mărci și indicații geografice, topografii pentru produse semiconductoare și altele. Impozitul pe venit se reține la sursă de către plătitorii de venituri.
Veniturile din salarii și asimilate salariilor înglobează toate sumele primite de o persoană fizică în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege. Acestea cuprind salariul de bază, sporurile, primele și alte drepturi salariale. Impozitul se calculează și se reține lunar de către angajator.
Veniturile din cedarea folosinței bunurilor provin din închirierea bunurilor mobile și imobile. Acestea se impozitează în funcție de tipul contractului și durata acestuia. Contribuabilii care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor din derularea unui număr mai mare de 5 contracte de închiriere la sfârșitul anului fiscal au obligația să determine venitul net anual în sistem real.
Veniturile din investiții includ:
• Dividende
• Dobânzi
• Câștiguri din transferul titlurilor de valoare
• Câștiguri din operațiuni cu instrumente financiare derivate
• Venituri din lichidarea unei persoane juridice
Veniturile din pensii cuprind sumele primite ca pensii de la fondurile înființate din contribuțiile sociale obligatorii, pensiile primite în baza unor legi speciale și alte tipuri de pensii. Sunt impozabile veniturile din pensii care depășesc un anumit plafon stabilit de lege.
Veniturile din activități agricole, silvicultură și piscicultură sunt impozitate fie în sistem real, fie pe baza normelor de venit, în funcție de tipul activității și de veniturile obținute.
Veniturile din premii includ veniturile din concursuri și jocuri de noroc. Impozitul se reține la sursă de către plătitorii de venituri.
Veniturile din transferul proprietăților imobiliare provin din transferul dreptului de proprietate și al dezmembrămintelor acestuia prin acte juridice între vii asupra construcțiilor și terenurilor. Impozitul se calculează și se încasează de către notarul public.
Veniturile din alte surse cuprind orice alte venituri identificabile care nu se încadrează în categoriile menționate anterior.
Conform art. 60 din Codul fiscal, anumite categorii de venituri sunt scutite de plata impozitului pe venit . Printre acestea se numără:
• Veniturile persoanelor cu handicap grav sau accentuat pentru anumite activități: a) activităţi independente, realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere;
a¹) venituri din drepturi de proprietate intelectuală;
b) salarii şi asimilate salariilor;
c) pensii;
d) activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură, altele decât cele prevăzute la art. 105, realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere fără personalitate juridică;
e) transmiterea dreptului de proprietate şi a dezmembrămintelor acestuia cu titlul de moştenire, prevăzute la art. 111, indiferent de momentul dezbaterii succesiunii;
• Veniturile din salarii și asimilate salariilor realizate de persoanele fizice pentru activitatea de creare de programe pentru calculator
• Veniturile din salarii și asimilate salariilor realizate de persoanele fizice pentru activitatea de cercetare-dezvoltare și inovare
• Veniturile realizate de persoanele fizice pentru activitatea desfășurată în sectorul construcțiilor
• Veniturile din salarii și asimilate salariilor realizate de persoanele fizice pentru activitatea desfășurată în sectorul agricol și în industria alimentară
2. Impozitul pe profit
Persoanele juridice române, cu excepțiile prevăzute de lege, datorează impozit pe profit pentru veniturile obținute din orice sursă, atât din România, cât și din străinătate. Printre veniturile impozabile se numără:
• Venituri din vânzarea de bunuri și servicii
• Venituri din dobânzi
• Venituri din redevențe
• Venituri din chirii
• Venituri din dividende
• Venituri din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere
• Venituri din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere
• Venituri din ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare
• Venituri rezultate din vânzarea sau anularea titlurilor de participare proprii
• Venituri din daunele-interese pentru neexecutarea totală sau parțială a obligațiilor contractuale
• Venituri din despăgubiri primite
• Câștiguri rezultate din vânzarea de active și alte operațiuni de capital
Aceste venituri se înregistrează în evidența contabilă a persoanei juridice și se declară prin declarația anuală de impozit pe profit.
3. Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor
Microîntreprinderile datorează impozit pe veniturile realizate din orice sursă. Baza impozabilă a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor o constituie veniturile din orice sursă, din care se scad anumite categorii de venituri, precum:
• Veniturile aferente costurilor stocurilor de produse
• Veniturile aferente costurilor serviciilor în curs de execuție
• Veniturile din producția de imobilizări corporale și necorporale
• Veniturile din subvenții
• Veniturile din provizioane și ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare
• Veniturile rezultate din restituirea sau anularea unor dobânzi și/sau penalități de întârziere
• Veniturile realizate din despăgubiri
• Veniturile din diferențe de curs valutar
• Veniturile financiare aferente creanțelor și datoriilor cu decontare în funcție de cursul unei valute
• Valoarea reducerilor comerciale acordate ulterior facturării
Microîntreprinderile au obligația de a declara aceste venituri trimestrial, prin declarația specifică de impozit pe veniturile microîntreprinderilor.
4. Impozitul pe veniturile obținute din România de nerezidenți
Nerezidenții care obțin venituri impozabile din România au obligația de a declara și plăti impozit (în România) pentru următoarele categorii de venituri:
• Dividende de la un rezident
• Dobânzi de la un rezident
• Redevențe de la un rezident
• Comisioane de la un rezident
• Venituri din activități sportive și de divertisment desfășurate în România
• Venituri din prestarea de servicii de management sau de consultanță
• Venituri reprezentând remunerații primite de nerezidenți care au calitatea de administrator, fondator sau membru al consiliului de administrație al unei persoane juridice române
• Venituri din servicii prestate în România
• Venituri din profesii independente desfășurate în România
• Venituri din premii acordate la concursuri organizate în România
• Venituri realizate din lichidarea unui rezident
• Venituri realizate din transferul masei patrimoniale fiduciare de la fiduciar la beneficiarul nerezident
Impozitul se calculează și se reține la sursă de către plătitorul de venit, care are obligația de a-l declara și vira la bugetul de stat.
Cu toate acestea, chiar și veniturile scutite de impozit este recomandat să fie declarate la ANAF, pentru a evita eventuale situații neplăcute în relația cu autoritatea fiscală.
De asemenea, art. 62 din Codul fiscal enumeră o serie de venituri neimpozabile, printre care se numără:
• Ajutoarele, indemnizațiile și alte forme de sprijin cu destinație specială
• Indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă
• Recompense acordate conform legii din fonduri publice
• Veniturile realizate din valorificarea deșeurilor prin centre de colectare
• Sumele primite ca urmare a exproprierii pentru cauză de utilitate publică
• Bursele primite de persoanele care urmează orice formă de școlarizare sau perfecționare
• Sumele sau bunurile primite cu titlu de moștenire ori donație
Așadar, aproximativ toate veniturile obținute de contribuabili, indiferent de sursă sau cuantum, trebuie declarate la ANAF. Veniturile care nu se impozitează, precum diferite sporuri sau ajutoare, sunt expres prevăzute în Codul fiscal, însă este de preferat ca și acestea să fie declarate pentru a se evita situațiile în care acestea sunt greșit calificate și nedeclararea lor atrage amenzi sau alte sancțiuni de natură fiscală.
În funcție de proveniența și valoarea acestora, veniturile atrag diverse obligații fiscale pentru cei care le realizează. Veniturile fac parte din baza de calcul pentru impozite, contribuții sociale obligatorii și alte obligații fiscale. Declararea corectă și completă a veniturilor este primul pas în gestionarea obligațiilor fiscale și evitarea sancțiunilor. Contribuabilii au obligația de a cunoaște și respecta prevederile Codului fiscal referitoare la veniturile impozabile și la obligațiile declarative aferente.
