Odată cu încheierea căsătoriei, viața se transformă într-un parteneriat în care, în esență, totul devine comun, după principiul „ce e al tău e și al meu”. Comunitatea de interese ale soților, caracteristică oricărei căsătorii, atrage după sine și comunitatea, potrivit dreptului comun, a bunurilor soților. Există totuși câteva excepții în care bunurile dobândite de unul dintre soți nu ajung să facă parte din sfera bunurilor comune. Moștenirea este o astfel de excepție, dar nu în toate cazurile.
Astfel, răspunsul scurt la întrebarea din titlu este că de regulă, bunurile moștenite sunt bunuri proprii, dar pot ajunge să fie și comune.
În primul rând, calitatea bunurilor de a fi comune sau proprii depinde și de regimul matrimonial care guvernează căsătoria.
Regimul comunității legale este regimul standard, aplicabil tuturor căsătoriilor cu privire la care soții nu au decis încheierea unei convenții matrimoniale. Astfel, regimul bunurilor este stabilit în totalitate de dispozițiile Codului civil.
Totodată, soții pot alege să încheie o convenție matrimonială prin care să aleagă drept regim matrimonial separația de bunuri sau comunitatea convențională. În esență, regimul separației de bunuri presupune că fiecare dintre soți este proprietar exclusiv al bunurilor dobândite de acesta în timpul căsătoriei, fără a exclude posibilitatea soților de a dobândi bunuri în comun, spre exemplu, dacă decid să cumpere o casă în calitate de coproprietari. Pe de altă parte, regimul comunității convenționale este cel prin care soții decid să nu aplice toate regulile comunității legale, putând să aleagă inclusiv ce bunuri sau datorii fac parte din comunitatea de bunuri.
Revenind la regimul legal, principiul guvernator al acestuia este cel stabilit de art. 339 Cod civil, potrivit căruia devin bunuri comune ale soților toate bunurile dobândite de oricare dintre soți în timpul regimului comunității legale. În alte cuvinte, „în timpul comunității legale” va însemna pe toată perioada căsătoriei, atât timp cât soții nu înțeleg să încheie o convenție matrimonială prin care să modifice acest regim.
Totuși, art. 340 prevede o serie de bunuri care, prin natura lor, nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecărui soț. Printre acestea se numără bunurile de uz personal, drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală asupra creațiilor, dar și bunurile dobândite prin moștenire legală, legat sau donație. Acestea din urmă vor putea fi comune, potrivit art. 340 lit. a) teza finală, dacă dispunătorul a prevăzut, în mod expres, că ele vor fi comune.
Astfel, bunurile moștenite prin moștenirea legală nu vor fi niciodată bunuri comune, iar bunurile dobândite prin moștenire testamentară vor fi comune dacă testamentul prevede acest lucru.
