Plângerea prealabilă este un act procesual penal, prin intermediul căruia persoana vătămată sesizează organele de urmărire penală cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, manifestându-și în mod explicit voința de a trage la răspundere penală făptuitorul. Aceasta este reglementată în art. 295-298 din Codul de procedură penală și prezintă o serie de particularități distincte.
În primul rând, plângerea prealabilă are caracter personal, fiind formulată exclusiv de persoana vătămată sau prin mandatar cu procură specială, nefiind admisă introducerea acesteia prin substituiți procesuali. În cazul persoanelor lipsite de capacitate de exercițiu, aceasta va fi formulată de reprezentantul legal, iar pentru persoanele cu capacitate de exercițiu restrânsă, se poate formula personal, cu încuviințarea reprezentantului legal.
O altă caracteristică a plângerii prealabile este indivizibilitatea, care poate fi atât activă, cât și pasivă. Astfel, în situația existenței mai multor persoane vătămate, este suficientă plângerea prealabilă formulată de una dintre acestea. Similar, în cazul pluralității de făptuitori, plângerea introdusă împotriva unuia dintre aceștia produce efecte față de toți.
Plângere prealabilă termen
În conformitate cu art. 297 alin. (1) din Codul de procedură penală, plângerea prealabilă se formulează în termen de 3 luni de la data la care persoana vătămată a luat cunoștință despre săvârșirea faptei. Pentru persoanele lipsite de capacitate de exercițiu sau cu capacitate restrânsă, termenul curge de la data la care reprezentantul legal a aflat despre comiterea faptei.
Referitor la conținut, plângerea prealabilă conține obligatoriu date precum numele, prenumele și codul numeric personal pentru persoanele fizice, respectiv denumirea, sediul și codul unic de înregistrare pentru persoanele juridice. De asemenea, este necesară descrierea faptei și, dacă sunt cunoscute, indicarea făptuitorului și a mijloacelor de probă.
Infracțiuni care necesită plângere prealabilă
Urmărirea penală poate fi inițiată pentru anumite infracțiuni doar în baza plângerii prealabile. Printre acestea se numără lovirea sau alte violențe (art. 193 Cod penal), amenințarea (art. 206 Cod penal), violul în anumite variante (art. 218 Cod penal), furtul între membrii de familie (art. 231 Cod penal) sau abandonul de familie (art. 378 Cod penal).
Efecte juridice și procedură
Lipsa plângerii prealabileîmpiedică începerea urmăririi penale, chiar dacă organele judiciare au luat cunoștință despre săvârșirea faptei pe altă cale. Mai mult, conform art. 158 din Codul penal, retragerea plângerii prealabile, până la pronunțarea unei hotărâri definitive, înlătură răspunderea penală a făptuitorului.
În cazul constatării unei infracțiuni flagrante care necesită plângere prealabilă, organul de urmărire penală este obligat să constate fapta, urmând ca ulterior să solicite persoanei vătămate să precizeze dacă înțelege să formuleze plângere prealabilă.
Așadar, plângerea prealabilă este actul prin care sunt sesizate organele de urmărire penală. Aceasta se poate formula doar în cazul infracțiunilor pentru care este prevăzută expres de către legiuitor, în termenele calculate potrivit regulilor enunțate anterior.
