Ca regulă, data unui înscris sub semnătură privată are aceeași valoare probatorie între părți ca și celelalte mențiuni din cuprinsul acestuia. Astfel, data menționată în cuprinsul unui înscris sub semnătură privată este valabilă și opozabilă în raporturile dintre părțile care au întocmit respectivul înscris.
Data înscrisurilor sub semnătură privată este supusă, în raporturile dintre părți, condiției recunoașterii, iar în caz de contestare, verificării de înscrisuri, în conformitate cu dispozițiile art. 301-303 C.proc.civ. Ca atare, înscrisul sub semnătură privată, respectiv data menționată în cuprinsul acestuia, este, de regulă, opozabil/ă doar părţilor între care s-a încheiat. Faţă de terţi înscrisul are efect relativ, în sensul că el nu este opozabil terților, adică acelor persoane care nu au participat la încheierea lui.
Data înscrisului sub semnătură privată poate fi opusă terţilor numai dacă aceasta are caracter cert, în raporturile dintre părţi, astfel cum am menționat, aceasta fiind opozabilă până la dovada contrară.
Astfel, pentru ca data unui înscris sub semnătură privată să devină opozabilă și altor persoane decât acelora care au încheiat respectivul înscris sub semnătură privată, aceasta trebuie să devină certă prin unul din mijloacele prevăzute expres de lege.
În majoritatea cazurilor, data certă nu coincide cu data redactării înscrisului, care poate fi anterioară, ci marchează momentul din care existența actului este recunoscută nu doar de părțile semnatare, ci și de terți. Prin urmare, data certă este data calendaristică care stabilește momentul din care existența unui înscris sub semnătură privată devine incontestabilă pentru terți și este recunoscută de către aceștia ca fiind data reală a respectivului înscris.
Așadar, parcurgerea procedurii de dare de dată certă este necesară atunci când se doreşte ca data unui înscris sub semnătură privată să fie opozabilă terţilor.
Modalitățile prin care un înscris capătă dată certă sunt expres reglementate de dispozițiile art. 278 C.proc.civ. Astfel, conform articolului antemenționat, data înscrisurilor sub semnătură privată este opozabilă altor persoane decât celor care le-au întocmit, numai din ziua în care a devenit certă, respectiv:
- din ziua în care au fost prezentate spre a se conferi dată certă de către notarul public, executorul judecătoresc sau alt funcţionar competent în această privinţă;
- din ziua când au fost înfăţişate la o autoritate sau instituţie publică, făcându-se despre aceasta menţiune pe înscrisuri;
- din ziua când au fost înregistrate într-un registru sau alt document public;
- din ziua morţii ori din ziua când a survenit neputinţa fizică de a scrie a celui care l-a întocmit sau a unuia dintre cei care l-au subscris, după caz;
- din ziua în care cuprinsul lor este reprodus, chiar şi pe scurt, în înscrisuri autentice întocmite în condiţiile art. 269 C.proc.civ., precum încheieri, procese-verbale pentru punerea de sigilii sau pentru facere de inventar;din ziua în care s-a petrecut un alt fapt de aceeaşi natură care dovedeşte în chip neîndoielnic anterioritatea înscrisului.
Data certă este necesară pentru opozabilitatea față de terți inclusiv în cazul chitanțelor liberatorii. Însă, sub rezerva unor dispoziţii legale contrare, instanţele de judecată, ţinând seama de împrejurări, pot să înlăture aplicarea, în tot sau în parte, a dispoziţiilor menționate supra în privinţa chitanţelor liberatorii.
Totodată, există o serie de înscrisuri care sunt opozabile terților în ceea ce privește data acestora, fără a trebui ca aceasta să fi devenit dată certă prin vreunul din mijloacele amintite. Printre acestea se numără:
- înscrisurile sub semnătură privată întocmite între profesioniști în exercițiul activității unei întreprinderi (acestea se prezumă a fi fost încheiate la data prevăzută în cuprinsul lor);
- testamentele olografe.
Așadar, deși data menționată într-un înscris, este valabilă între părțile contractante, pentru a avea efecte juridice și față de terți, aceasta trebuie să fie certificată prin una dintre modalitățile prevăzute expres de lege.
Prin urmare, dobândirea unei date certe pentru un înscris sub semnătură privată este necesară pentru a-i conferi acestuia forță probantă deplină și opozabilitate în fața terților. Obținerea datei certe nu doar că protejează părțile implicate, dar și contribuie la stabilitatea raporturilor juridice, reducând riscurile de contestare și litigii ulterioare.
