După divorț sau separarea în fapt, în sarcina părintelui care nu locuiește cu copilul, se stabilește obligatoriu modalitatea de exercitate a obligației de întreținere. Această obligație se menține până când copilul împlinește 18 ani, sau 26 de ani în cazul continuării studiilor.
Obligația părinților de a contribui la întreținerea copilului se execută în solidar și în situația divorțului sau a separării în fapt, inclusiv atunci când autoritatea părintească nu este exercitată în comun. Părintele care nu are custodie continuă să aibă dreptul la legături personale cu minorul și rămâne obligat la întreținere.
Obligația de întreținere a părinților
Conform art. 530 alin. (1) din Codul civil, ca regulă generală, întreținerea este prestată în natură când acest lucru este posibil. În această formă, ambii părinți contribuie în mod egal la asigurarea tuturor celor necesare copiilor, luând în considerare vârsta și nevoile lor concrete. Totuși, în mod obiectiv, prestarea în natură este rareori posibilă după separare pentru părintele nerezident, motiv pentru care este mai accesibilă varianta stabilirii unei pensii de întreținere, potrivit art. 530 alin. (2), aceasta reprezentând prestarea obligației de întreținere prin echivalent, adică în bani.
Prin urmare, în practică, după stabilirea locuinței minorului, părintele cu care acesta locuiește, de regulă va asigura întreținerea în natură, iar celălalt părinte are obligația de a plăti pensia de întreținere. Aceasta poate fi stabilită fie prin acordul părților în fața notarului, fie prin hotărâre judecătorească când nu se ajunge la un acord.
Cuantumul pensiei de întreținere poate fi sub forma unei sume fixe sau sub forma unui procent din veniturile părintelui debitor, fiind determinat în funcție de nevoile copilului și posibilitățile financiare ale părintelui, cu respectarea unor limite maxime prevăzute de lege.
Astfel, potrivit art. 529 alin. (1) din Codul civil, cuantumul pensiei de întreținere se stabilește în funcție de nevoia creditorului (cel care solicită întreținerea) și mijloacele debitorului (cel care urmează să o plătească). Conform alin. (2) și (3), cuantumul se stabilește în procente din venitul lunar net al părintelui debitor, după cum urmează:
● 1/4 pentru un copil;
● 1/3 pentru doi copii;
● 1/2 pentru trei sau mai mulți copii, cu mențiunea că totalul pensiilor de întreținere datorate (inclusiv cele datorate altor persoane conform legii) nu poate depăși 1/2 din venitul net lunar al debitorului.
În legătură cu modalitatea efectivă de plată prevăzută în Codul civil, achitarea pensiei de întreținere se poate realiza prin plata lunară a unor sume de bani sau prin plată anticipată a unei sume globale, aferentă unei perioade mai îndelungate. Totuși, plata globală a pensiei de întreținere se întâlnește destul de rar în practică.
Consecințe în caz de neplată a pensiei de întreținere
În absența unor venituri concrete, practica judiciară a abordat modalitatea prin care pensia de întreținere se calculează având ca reper salariul minim net pe economie, cu condiția ca persoana în cauză să fie aptă pentru muncă. Această abordare creează un echilibru între protejarea intereselor copilului și capacitatea reală de plată a părintelui, astfel încât acesta să își poată asigura și propria subzistență.
În situația în care părintele obligat la plata pensiei de întreținere care își pierde locul de muncă sau înregistrează o diminuare a veniturilor, poate solicita instanței modificarea cuantumului pensiei de întreținere. Această acțiune poate viza fie reducerea sumei fixe stabilite anterior, fie stabilirea pensiei într-o cotă procentuală din venituri, adaptând astfel obligația de întreținere la noua sa situație financiară.
De asemenea, atunci când au intervenit schimbări în privința nevoilor minorului sau ale veniturilor lunare ale părintelui, modificarea cuantumului se poate face și prin cerere, în fața notarului public, dacă există acordul părinților în această privință.
Recuperarea pensiei de întreținere neplătite se realizează prin executare silită, în baza hotărârilor judecătorești definitive sau a actelor notariale autentice. Procedura include popriri sau valorificarea bunurilor debitorulu, iar cererea de executare silită se înregistrează pe rolul unui executor judecătoresc competent teritorial.
Refuzul intenționat de a achita pensia de întreținere stabilită prin hotărâre judecătorească, timp de 3 luni, se încadrează în sfera faptelor penale, constituind infracțiunea de abandon de familie. Această faptă atrage o pedeapsă cu închisoarea între 6 luni și 3 ani sau amendă, iar plângerea penală se depune la secția de poliție de pe raza domiciliului debitorului.
De asemenea, nerespectarea obligațiilor impuse printr-o condamnare anterioară, în cazul prestațiilor periodice destinate persoanelor dependente, atrage aceeași sancțiune, ceea ce reflectă o abordare severă pentru a descuraja neglijarea acestor obligații.În ceea ce privește demersurile legale, acțiunea penală este declanșată doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Totodată, articolul prevede măsuri de indulgență: dacă persoana condamnată își achită obligațiile înainte de finalizarea procesului penal, fie în faza de urmărire penală, fie până la pronunțarea sentinței definitive, instanța poate decide amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării acesteia sub supraveghere. Astfel, legea încurajează îndeplinirea obligațiilor de întreținere și permite o șansă de reabilitare a celor care își asumă responsabilitățile.
