Prestarea serviciilor de meditații private reprezintă o activitate economică ce necesită respectarea și îndeplinirea unui set de obligații fiscale și administrative. În contextul actual, când Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) și-a intensificat controalele în acest domeniu, elaborând inclusiv un Ghid privind veniturile obținute din meditații de persoane fizice, înțelegerea și respectarea tuturor cerințelor legale devine esențială pentru orice persoană care dorește să ofere servicii de meditații.
Activitatea de meditații private este reglementată prin Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, din perspectiva fiscală, toate veniturile obținute din activitatea de meditații fiind încadrate în categoria veniturilor din activități independente.
Conform legislației în vigoare, orice persoană fizică care intenționează să desfășoare activități de meditații are obligația legală de a se înregistra la Oficiul Național al Registrului Comerțului. Această obligație derivă din prevederile O.U.G. nr. 44/2008, care stabilește formele legale sub care poate fi desfășurată activitatea. Persoanele interesate pot alege între trei forme principale de organizare: Persoana Fizică Autorizată (PFA), Întreprinderea Individuală (II) sau Întreprinderea Familială (IF). Dintre aceste opțiuni, forma PFA reprezintă cea mai accesibilă și frecvent utilizată variantă.
Legislația fiscală română oferă două sisteme distincte de impozitare pentru veniturile din meditații: sistemul real și sistemul bazat pe norme de venit În cadrul sistemului real, venitul net anual se determină prin scăderea din venitul brut a tuturor cheltuielilor deductibile efectuate în scopul realizării de venituri. Acest sistem oferă posibilitatea deducerii cheltuielilor efectiv realizate, dar necesită o evidență contabilă strictă, precum și păstrarea tuturor documentelor justificative. Cheltuielile deductibile trebuie să îndeplinească mai multe condiții cumulative: să fie efectuate în cadrul activităților independente, să fie justificate prin documente, să fie cuprinse în cheltuielile exercițiului financiar al anului în cursul căruia au fost plătite și să respecte toate regulile privind amortizarea și deductibilitatea prevăzute de legislația fiscală.
Sistemul normelor de venit reprezintă o alternativă simplificată de impozitare, în care venitul impozabil este stabilit pe baza unor norme anuale de venit elaborate de Ministerul Finanțelor Publice. Pentru activitatea de meditații, aceste norme sunt prevăzute la poziția 104 CAEN 8559 în nomenclatorul activităților independente. Este important de menționat că acest sistem poate fi utilizat doar atât timp cât venitul brut anual nu depășește echivalentul în lei a 100.000 euro. În cazul depășirii acestui prag, contribuabilul având obligația de a trece la sistemul real de impozitare începând cu anul fiscal următor.
Indiferent de sistemul de impozitare ales, toți prestatorii de servicii de meditații au obligația depunerii Declarației unice privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale. Această declarație trebuie depusă în termen de 30 de zile de la începerea activității pentru activitățile noi, sau până la data de 25 mai a anului următor pentru veniturile realizate în anul precedent. În cadrul declarației unice, contribuabilul trebuie să estimeze veniturile pentru anul în curs și să calculeze contribuțiile sociale obligatorii. Începând cu anul 2024, acestea includ Contribuția de Asigurări Sociale (CAS) cu o cotă de 25% și Contribuția de Asigurări Sociale de Sănătate (CASS) cu o cotă de 10%.
Legislația prevede trei modalități principale de încasare a contravalorii serviciilor de meditații: numerar, card sau transfer bancar. Dacă contribuabilul care obţine venituri din meditații, încasează integral sau parţial, cu numerar sau prin utilizarea cardurilor de credit/debit sau a substitutelor de numerar, contravaloarea prestărilor de servicii efectuate direct către populaţie, acesta are obligația de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale și de a emite bonuri fiscale pentru fiecare încasare. În cazul plăților prin card, este necesară și instalarea unui terminal POS. Singura excepție de la obligația deținerii casei de marcat este situația în care toate încasările se realizează exclusiv prin transfer bancar.
Prestarea serviciilor de meditații fără respectarea cadrului legal poate conduce la încadrarea activității ca evaziune fiscală, cu toate consecințele juridice și financiare ce decurg din aceasta, inclusiv obligația de plată retroactivă a taxelor și impozitelor, aplicarea de penalități și posibile consecințe penale în cazurile grave.
În ceea ce privește evidența financiar-contabilă, contribuabilii, persoane fizice, care intenționează să realizeze sau realizează deja în mod individual venituri din prestarea de servicii reprezentând meditații, au obligația să țină evidențe corecte și complete ale tuturor operațiunilor efectuate în desfășurarea activității lor cu ajutorul Jurnalului de vânzări, și al Jurnalului de cumpărări și se înregistrează în scopuri de TVA în următoarele situații:
- prin opțiune;
- la depășirea plafonului de scutire de 300.000 lei prevăzut în Codul fiscal;
- în situația în care efectuează achiziții intracomunitare, prestează sau primesc servicii către/de la persoane impozabile din UE.
Trebuie menționat însă, că aceste prevederi referitoare la înregistrarea în scopuri de TVA nu se aplică meditațiilor date de profesori. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 292 din Codul fiscal sunt scutite de taxă pe valoare adăugată: h) meditaţiile acordate în particular de cadre didactice din domeniul învăţământului şcolar, preuniversitar şi universitar.
