Tacita relocațiune Cod Civil
Potrivit Codului civil, tacita relocațiune este prevăzută în cadrul art. 1810 alin. (1) astfel:
„(1) Dacă, după împlinirea termenului, locatarul continuă să dețină bunul și să își îndeplinească obligațiile fără vreo împotrivire din partea locatorului, se consideră încheiată o nouă locațiune, în condițiile celei vechi, inclusiv în privința garanțiilor.
(2) Noua locațiunea va fi însă pe durată nedeterminată, dacă prin lege sau convenția părților nu se prevede altfel.”
În esență, legea are în vedere acele situații în care două părți au încheiat un contract de locațiune pe o anumită durată determinată, iar la finalul acestui termen, dacă cele două nu se opun, contractul va continua să producă efecte în continuare. Totuși, noua locatiune va fi pe durată nedeterminată.
Tacita relocațiune- Închiriere
Locațiunea este prevăzută de Codul civil ca fiind contractul prin care proprietarul se obligă să ofere unei alte persoane folosința unui bun în schimbul unei sume de bani sau alte beneficii. Uzual, contractul este denumit „închiriere”.
Astfel, contractul de închiriere își va produce efectele și după împlinirea duratei, dacă chiriașul își îndeplinește obligațiile prevăzute în contractul inițial, iar proprietarul nu se opune sau nu cere restituirea lucrului închiriat. Având în vedere că părțile nu mai încheie un alt contract, cel vechi va rămâne neschimbat iar chiriașul și proprietarul vor continua să fie ținuti de respectivele clauze contractuale.
În ceea ce privește noul termen, acesta va fi unul nedeterminat. În consecință, cele două părți vor putea denunța unilateral contractul de închiriere oricând, cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz.
Totuși, în cazul în care bunul închiriat este o locuință, Codul civil prevede anumite reguli speciale în ceea ce privește denunțarea unilaterală în cazul închirierii locuințelor pe o durată nedeterminată.
Potrivit art. 1824 Cod Civil, care prevede regulile speciale în materia închirierii locuințelor, locațiunea făcută fără determinarea duratei poate fi denunțat în următoarele condiții
- De către chiriaș oricând prin notificare, cu respectarea unui termen de preaviz care nu poate fi mai mic decât sfertul intervalului de timp pentru care s-a stabilit plata chiriei;
- De către proprietar prin notificare, cu un termen de preaviz care nu poate fi mai mic de 60 de zile, dacă intervalul de timp stabilit pentru plata chiriei este de cel puțin o lună sau 15 zile dacă intervalul de timp stabilit pentru plata chiriei este mai mic de o lună.
În situația în care proprietarul nu dorește prelungirea contractului de închiriere, acesta are obligația de a-l înștiința de îndată pe chiriaș despre intenția sa de a nu prelungi efectele contractului după expirarea termenului. Dacă rămâne în pasivitate, vechiul contract de închiriere va fi considerat reînnoit iar acesta nu va putea cere eliberarea sau înapoierea bunului de îndată de către chiriaș, fără a respecta un termen rezonabil de preaviz.
