Probabil ați auzit de donații în care cel care primește bunul este obligat totuși să ofere ceva la schimb – acestea se numesc donații cu sarcini. Deși pare că primești ceva gratuit, în realitate vei avea anumite obligații de îndeplinit, iar dacă nu le respecți, riști să pierzi donația. Codul Civil stabilește reguli clare despre ce obligații pot fi impuse și ce se întâmplă când acestea nu sunt respectate.
Liberalitățile sunt actele juridice prin care o persoană dispune de un bun în mod gratuit în favoarea unei alte persoane cu intenția de a gratifica. Liberalitățile se pot face prin testament sau prin donație.
Potrivit Codului Civil, donația este contractul prin care donatorul dispune în mod irevocabil de un bun cu intenția de a gratifica în favoarea unei persoane numită donatar. Chiar dacă donația impune obligații doar în sarcina dispunătorului, aceasta este un contract care necesită acceptarea de către beneficiar.
De regulă, donația nu presupune executarea unei obligații din partea donatarului. Totuși, acesta are o obligație morală de a acorda respect donatorului care a dispus cu titlu gratuit în beneficiul său. Prin excepție, donația poate fi afectată de sarcini, iar în acest caz donatarul va fi ținut la îndeplinirea acestora sub sancțiunea revocării donației pentru neexecutarea sarcinii. Așadar, în cazul în care vi s-a donat un bun cu condiția realizării anumitor obiective impuse de cel de la care ați primit bunul, cel din urmă poate revoca donația dacă nu veți îndeplini obligațiile impuse.
Totuși, dacă sarcina are în vedere plata unei rente viagere, atunci contractul va fi unul aleatoriu, obligațiile donatarului fiind guvernate de durata vieții donatorului. În cazul în care, în schimbul bunului donat, beneficiarul trebuie să presteze întreținere dispunătorului, cel dintâi se va obliga în funcție de nevoile donatorului. În aceste cazuri limitele contractului nu mai sunt bine delimitate ca și în cazul unei donații firești. De aceea, este foarte importantă analizarea tuturor elementelor contractuale înainte de acceptare, riscând ca ulterior să fiți nevoiți să prestați anumite obligații care întrec valoarea bunului primit gratuit.
În acest sens, sarcina nu poate fi mai oneroasă decât bunul asupra căruia s-a dispus prin donație, deoarece astfel liberalitatea cu sarcini se va transforma într-un contract oneros, iar dorința de a gratifica nu va fi determinantă pentru încheierea contractului. Dacă însă, scopul donației este de a gratifica și sarcina impusă donatarului nu întrece valoarea bunului, atunci contractul încheiat de părți va fi unul de donație în măsura valorii bunului donat.
Stabilirea obiectului contractual în funcție de voința părților este esențială pentru aplicarea conformă a normelor legale. Astfel, dacă părțile nu au dorit în fapt încheierea unui contract de donație, ci unul de întreținere, actul juridic nu va putea fi revocat pentru neîndeplinirea sarcinii, acesta fiind guvernat de prevederile privitoare la întreținere.
Sarcina trebuie să fie licită, morală și posibilă și poate fi stabilită în favoarea dispunătorului sau a unui terț în funcție de valoarea bunului donat. Dacă datorită unor împrejurări imprevizibile și neimputabile beneficiarului, survenite ulterior acceptării donației, executarea sarcinii devine excesiv de costisitoare sau dificilă, acesta poate solicita revizuirea sarcinii. În acest sens, instanța poate dispune modificări cantitative sau calitative în ceea ce privește sarcina. De asemenea, aceasta poate autoriza vânzarea totală sau parțială a bunului obiect al liberalității. De asemenea, aceasta poate autoriza vânzarea totală sau parțială a bunului obiect al liberalității și să stabilească ca suma să fie folosită în scopuri conforme cu voința dispunătorului.
În cazul în care donatarul nu execută fără justificare sarcina, donatorul sau moștenitorii săi pot introduce la instanța competentă acțiune în revocarea donației sau în executarea sarcinii. Acțiunea de revocare produce efecte exclusiv la cerere, instanța nefiind competentă să dispună revocarea de drept.
Dreptul la formularea acțiunii în executarea sarcinii sau a revocării donației se prescrie în termen de 3 ani de la data la care obligația trebuia executată. După revocarea donației pentru neexecutarea fără justificare a sarcinii, bunul se va întoarce în patrimoniul celui care l-a donat. În cazul în care sarcina este stipulată în favoarea unui terț, acesta din urmă nu poate cere revocarea actului juridic ci doar executarea sarcinii.
De regulă, donatorul nu datorează garanție pentru evicțiune sau pentru viciul bunului donat. Totuși, în cazul donației cu sarcini, datorită faptului că obligațiile sunt bine delimitate, donatorul va răspunde pentru evicțiune ca și vânzătorul, părțile contractante având totodată posibilitatea de a stabili exonerarea de la garanție a donatorului. Totuși, în privința viciilor pe care acesta le-a cunoscut și nu le-a adus la cunoștința donatarului și de evicțiunea care provine din faptă proprie, dispunătorul nu va putea fi grațiat.
Cu privire la obiectul material al liberalității, viciile acestuia nu pot fi opuse donatorului care a dispus de bun în favoarea donatarului cu titlu gratuit. Însă, dacă donația este grevată de sarcini, la fel ca în cazul evicțiunii, donatorul va răspunde conform normelor prevăzute la contractul de vânzare-cumpărare. Astfel, donatorul va garanta donatarul contra oricăror vicii care fac bunul donat să fie impropriu întrebuințării la care este destinat.
