Activitățile de cămătărie nu sunt dezirabile în contextul societății moderne, astfel încât acestea trebuie delimitate de contractele de împrumut de consumație cu titlu oneros (împrumuturile cu dobândă), încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
Deși din punct de vedere legal, limita dintre infracțiunea de camătă și împrumutul cu dobândă este una clară, în practică, în cadrul relațiilor financiare, această graniță poate fi, uneori, dificil de identificat.
În materie civilă, acordarea de împrumuturi în bani cu dobândă se face în temeiul unui contract de împrumut de consumaţie, care nu este interzis prin lege, fiind o practică legală și comună, în timp ce cămătăria se situează în afara cadrului legal, având conotații negative și fiind asociată cu exploatarea economică.
Ca atare, astfel cum vom vedea în cele ce urmează nu orice împrumut cu dobândă reprezintă o operațiune de cămătărie.
Astfel, potrivit art. 2158 C.civ., împrumutul de consumaţie este contractul prin care împrumutătorul remite împrumutatului o sumă de bani sau alte asemenea bunuri fungibile şi consumptibile prin natura lor, iar împrumutatul se obligă să restituie, după o anumită perioadă de timp, aceeaşi sumă de bani sau cantitate de bunuri de aceeaşi natură şi calitate.
Împrumutul de consumație este, în principiu, un contract gratuit, însă poate fi încheiat și cu titlu oneros, caz în care este denumit împrumut cu dobândă. Potrivit art. 2159 alin. (2) C.civ.: „Până la proba contrară, împrumutul care are ca obiect o sumă de bani se prezumă a fi cu titlu oneros.” Astfel, împrumutul unei sume de bani, este prezumat a fi cu dobândă.
Împrumutul cu dobândă este reglemntat în mod expres de art. 2167 C.civ., conform căruia dispoziţiile referitoare la împrumutul cu dobândă sunt aplicabile, în mod corespunzător, ori de câte ori, în temeiul unui contract, se naşte şi o obligaţie de plată, cu termen, a unei sume de bani ori a altor bunuri de gen.
Numai în cazul acestuia din urmă se impune a fi făcută distincția față de infracțiunea de camătă, întrucât, astfel cum vom vedea, camăta implică încheierea unui contract de împrumut de bani cu dobândă, un alt tip de contract sau chiar un contract de împrumut, dar fără dobândă, neputând forma obiectul material al infracțiunii de camătă.
În ceea ce privește infracțiunea de camătă, aceasta este reglementată de dispozițiile art. 351 C.pen., conform căruia: „Darea de bani cu dobândă, ca îndeletnicire, de către o persoană neautorizată, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.”
Astfel, pentru a constitui infracțiunea de camătă, darea de bani trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
– să fie cu dobândă;
– să fie efectuată ca îndeletnicire;
– să fie realizată de persoane neautorizate.
Pentru a fi considerată infracțiune, acţiunea de a da bani cu dobândă trebuie să aibă caracter repetat, iar repetarea să se realizeze în mod sistematic şi organizat, respectiv să fie întreprinsă de către o persoană neautorizată.
Ca atare, numai împrumutul cu dobândă acordat ca „îndeletnicire” de către o persoană neautorizată este o faptă tipică. Darea de bani cu dobândă săvârşită ca un act izolat, nu prezintă relevanţă din punct de vedere penal, într-un astfel de caz, fiind vorba de un împrumut de folosință cu titlu oneros (împrumut cu dobândă), a cărui încheiere este permisă de lege.
Prin urmare, limita dintre un împrumut cu dobândă și infracțiunea de camătă, reglementată și pedepsită de Codul Penal este dată de caracterul repetat/„de îndeletnicire” a unei astfel de activități, săvârșite de persoane neautorizate. Astfel, legea penală nu sancționează, în concret, darea de bani cu dobândă prin intermediul unui contract de împrumut de consumație, ci efectuarea unei astfel de activități ca îndeletnicire, de către o persoană care nu are autorizație în acest sens, potrivit legii.
Așadar, deși, ambele concepte implică acordarea unui împrumut, diferențele dintre infracțiunea de camătă și împrumutul de consumație sunt semnificative. În timp ce împrumutul de consumație cu titlu oneros (împrumutul cu dobândă) este un acord legal, reglementat expres de Codul Civil, camăta este o practică ilegală, menită să exploateze vulnerabilitatea financiară a unor persoane, fiind sancționată penal.
