Dezmoștenirea reprezintă o formă de excludere de la moștenire sau de restrângere a dreptului la moștenire al unei persoane care, în mod normal, avea dreptul legal de a moșteni. Deși, în principiu, oricine poate fi dezmoștenit fără a fi necesară o justificare, instituția dezmoștenirii beneficiază de o reglementare strictă în Codul civil, limitarea principală a dezmoștenirii fiind rezerva succesorală.
Așadar, pentru a răspunde scurt întrebării din titlu, poți fi dezmoștenit oricând, dacă nu ești moștenitor rezervatar și vom explica de ce în cele ce urmează.
Cum se realizează dezmoștenirea?
Premisa dezmoștenirii este situația în care există un testament, întrucât art. 1074 Cod civil definește dezmoștenirea ca fiind, conform alin. (1), „dispoziţia testamentară prin care testatorul îi înlătură de la moştenire, în tot sau în parte, pe unul sau mai mulţi dintre moştenitorii săi legali”. Este important de reținut că testamentul reprezintă modalitatea prin care o persoană dispune asupra modului în care dorește să îi fie distribuit patrimoniul și către cine, potrivit voinței sale.
Așadar, nu vom putea vorbi despre o dezmoștenire în absența unui testament, caz în care ar fi aplicabile regulile privind moștenirea legală.
Clauza testamentară privind dezmoștenirea poate fi una directă, de tipul „îl înlătur de la moștenire pe fratele meu”, sau indirectă, când testatorul instituie legatari care iau locul și partea moștenitorilor legali.
Când poți fi dezmoștenit?
Libertatea testatorului este una largă în ceea ce privește motivul dezmoștenirii. Spre deosebire de instituția nedemnității succesorale care prevede expres situațiile care atrag pierderea de către moștenitor a drepturilor sale succesorale, dezmoștenirea depinde strict de voința testatorului.
Astfel, nu este necesar ca succesibilul să fi comis o faptă gravă împotriva acestuia, o faptă imorală sau să fi adoptat vreun alt tip de comportament reproșabil.
Limitări dezmoștenire
Libertatea testatorului este limitată de lege, totuși, sub aspectul persoanelor pe care poate să le dezmoștenească total, intervenind aici instituția rezervei succesorale. Rezerva succesorală are în vedere protejarea intereselor membrilor de familie apropiați ai defunctului, astfel încât, anumite categorii de moștenitori beneficiază de dreptul de a primi o parte din moștenire independent de voința defunctului.
Categoriile de persoane care au calitatea de moștenitori rezervatari sunt definite limitativ de art. 1087 Cod civil, acestea fiind: soțul supraviețuitor, descendenții defunctului (copiii, nepoții și așa mai departe indiferent de gradul de rudenie) și ascendenții privilegiați (părinții).
Revenind la rezervatari, chiar dacă defunctul și-a exprimat în mod neechivoc dorința de a-i exclude pe rezervatari de la moștenire, ne aflăm într-o situație în care dezmoștenirea nu va putea opera complet în mod legal. Potrivit art. 1088 Cod civil, oricine face parte din aceste categorii de moștenitori va primi mereu jumătate din cota succesorală care i s-ar fi cuvenit ca moștenitor legal, în absența oricăror liberalități sau dezmoșteniri făcute de defunct”. În situația în care această cotă nu este respectată, moștenitorii au dreptul legal de a solicita reîntregirea rezervei, afectate prin dezmoșteniri.
Cine poate fi dezmoștenit complet?
Nu toți moștenitorii au dreptul la rezervă succesorală. Frații, surorile, verii sau alte rude colaterale nu sunt moștenitori rezervatari. Prin urmare, aceștia pot fi dezmoșteniți complet, fără ca dispoziția testamentară să fie afectată de limitări legale.
Concluzionând, dacă nu ești moștenitor rezervatar, poți fi dezmoștenit complet, fără ca legea să îți ofere vreun mijloc de contestare. În schimb, dacă te numeri printre moștenitorii protejați de lege, drepturile tale succesorale sunt garantate, indiferent de dorința testatorului.
