Imobilizarea unui vehicul reprezintă o măsură preventivă și coercitivă dispusă de poliția rutieră pentru a înlătura un pericol imediat sau pentru a asigura desfășurarea în siguranță a traficului rutier. Potrivit articolului 117 alin. (1) din O.U.G nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, această măsură constă în scoaterea vehiculului “în afara părţii carosabile, pe acostament sau cât mai aproape de marginea drumului, şi punerea lui în imposibilitate de mişcare prin folosirea unor dispozitive tehnice sau a altor mijloace de blocare”.
În ceea ce privește competența de a dispune această măsură, Codul rutier prevede că polițistul rutier poate dispune imobilizarea unui vehicul, însă doar în cazurile expres prevăzute de art. 117 din O.U.G. antemenționată. Pentru oprirea forţată sau imobilizarea vehiculului se poate utiliza dispozitive tehnice sau mijloace de blocare proprii, așa cum stabilește art. 117 alin (3) din Codul rutier. În situaţia în care nu poate utiliza mijloace sau dispozitive proprii, măsura imobilizării dispusă de poliţia rutieră se duce la îndeplinire de administraţia publică locală sau administratorul drumului public.
Așadar, primul caz de imobilizarea obligatorie a vehiculului este acela când vehiculul nu este înmatriculat sau înregistrat, ori dacă numărul de înmatriculare este fals sau lipsește complet.
De asemenea, imobilizarea intervine dacă vehiculul are defecțiuni tehnice grave, mai ales la sistemul de frânare sau la mecanismul de direcție, care ar putea pune în pericol siguranța rutieră. Un alt motiv îl constituie deteriorarea drumului public sau afectarea mediului de către vehicul, în special în cazul în care acesta transportă substanțe periculoase sau circulă cu mase și gabarite care depășesc limitele legale. Prin urmare, art. 117 din Codul rutier are rolul de a proteja atât infrastructura rutieră, cât și mediul înconjurător.
În continuare, potrivit art. 117 alin. (1) lit. d), imobilizarea unui vehicul se dispune și în cazul în care există date sau indicii că vehiculul respectiv face obiectul unei fapte de natură penală, cum ar fi furtul sau utilizarea sa într-un alt context infracțional.
Totodată, această măsură se aplică și atunci când șoferul este depistat sub influența băuturilor alcoolice sau a substanțelor psihoactive și nu există o altă persoană aptă, din punct de vedere legal, să preia conducerea vehiculului. În mod similar, imobilizarea vehiculului se dispune și în cazul în care șoferul refuză sau nu poate să se supună testării privind prezența alcoolului sau a substanțelor psihoactive în organism, în absența unei alte persoane care să poată prelua conducerea vehiculului.
Imobilizarea vehiculului poate fi dispusă și în cazul nerespectării timpilor de conducere și de odihnă, în special în ceea ce privește conducătorii auto profesioniști, pentru a preveni riscurile generate de oboseala la volan.
Conform alin (2) al art. 117, imobilizarea vehiculului poate avea loc și în situațiile în care conducătorul auto sau unul dintre pasagerii vehiculului este suspectat de săvârșirea unei infracțiuni sau este dat în urmărire . În cazurile acestea, măsura servește ca mijloc de reținere și securizare, până la intervenția autorităților competente.
Revocarea măsurii de imobilizare este reglementată în mod diferențiat de art. 117 alin (4) C.rutier, în funcție de motivul dispunerii acesteia. Așadar, în cazurile în care vehiculul nu este înmatriculat, are număr fals sau este implicat într-o faptă penală, doar organul judiciar competent poate decide încetarea imobilizării. În alte situații, cum ar fi cele legate de depășirea gabaritului sau transportul de mărfuri periculoase, imobilizarea se revocă după înlăturarea stării de pericol. În situațiile în care șoferul se află sub influența alcoolului sau drogurilor sau refuză testarea, măsura se ridică după 24 de ore, iar în situațiile legate de timpii de odihnă, după respectarea perioadei legale de repaus.
Prin urmare, imobilizarea unui vehicul este o măsură strict reglementată, aplicată doar în cazuri expres prevăzute de Codul rutier, având rolul de a proteja siguranța rutieră și de a asigura respectarea normelor de circulație și a ordinii publice.
