În contextul procedurii de divorț, legiuitorul oferă soților posibilitatea de a ajunge la un acord privind păstrarea numelui dobândit prin căsătorie. Atunci când partenerii decid să mențină numele comun din timpul căsătoriei, instanța de judecată are obligația de a consemna și valida această înțelegere în cadrul hotărârii prin care se pronunță divorțul.
Ce se întâmplă în situația în care, în lipsa unui acord, totuși numele dobândit prin căsătorie devine parte integrantă a identității unei persoane? Cum se echilibrează dreptul persoanei de a-și păstra o identitatea construită sub un anumit nume cu dreptul soțului de a refuza păstrarea numelui său de către fostul partener de viață?
În anumite condiții, instanța de judecată poate dispune păstrarea numelui dobândit în căsătorie, chiar și în lipsa exprimării consimțământului celuilalt soț.
Conform art. 383 alineatul (2) din Codul Civil: „Pentru motive temeinice, justificate de interesul unuia dintre soţi sau de interesul superior al copilului, instanţa poate să încuviinţeze ca soţii să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei, chiar în lipsa unei înţelegeri între ei.”
Această prevedere legală reprezintă o excepție de la regula generală conform căreia, în caz de divorț, fiecare soț revine la numele purtat anterior căsătoriei. Legiuitorul recunoaște astfel că pot exista circumstanțe în care păstrarea numelui dobândit prin căsătorie servește unui interes legitim, fie al unuia dintre soți, fie al copiilor rezultați din căsătorie.
Aplicarea acestei prevederi legale cade în sarcina instanțelor de judecată, întrucât legea nu definește explicit ce constituie motive temeinice.
În practica judiciară s-au conturat câteva criterii orientative pentru definirea situațiilor concrete care pot fi calificate ca motive temeinice. Un punct de plecare este reprezentat de existența unui potențial prejudiciu pe care l-ar suferi soțul care solicită păstrarea numelui, în cazul în care ar reveni la numele anterior căsătoriei.
Un exemplu în acest sens este situația profesioniștilor care și-au construit o reputație și o identitate profesională sub numele dobândit prin căsătorie. Artiști, medici, avocați, arhitecți sau alți practicanți ai profesiilor liberale pot argumenta că schimbarea numelui ar avea un impact negativ asupra carierei lor, putând duce la confuzii în rândul clientelei sau chiar la pierderea unor oportunități profesionale.
De exemplu, se justifică păstrarea numelui dobândit prin căsătorie de către un medic care și-a construit o carieră de succes și este cunoscut în comunitatea medicală sub acel nume. Similar, un artist care a dobândit recunoaștere și a semnat opere sub numele din căsătorie ar putea argumenta că schimbarea numelui ar duce la o ruptură în percepția publică a operei sale.
În cazul în care interesul superior al copilului este invocat, instanța va analiza impactul schimbării numelui părintelui asupra bunăstării emoționale și sociale a copilului. Situații în care copilul și părintele care solicită păstrarea numelui au același nume pot fi considerate relevante, mai ales dacă schimbarea ar putea crea disconfort pentru copil în mediul școlar sau social.
Totuși, aceste criterii nu sunt exhaustive și nici nu garantează automat admiterea cererii de păstrare a numelui. Instanța va evalua fiecare caz în parte, cântărind argumentele prezentate și efectele păstrării sau revenirii la numele anterior a soțului asupra reclamantului sau după caz, a copilului minor.
Află dacă la divorț se împart și datoriile?
