Anumite contracte se pot încheia valabil chiar și în lipsa întocmirii unui înscris semnat de ambele părți. Astfel, un contract poate lua naștere printr-un simplu schimb de mesaje pe o platformă de comunicare, printr-o conversație telefonică sau chiar printr-o serie de acțiuni care demonstrează acordul părților.
Validitatea acestor contracte nu este condiționată de existența unui document fizic semnat, ci de întâlnirea reală a voinței părților de a se angaja într-o relație contractuală.
Articolul 1.174 din Codul civil prevede existența a trei tipuri de contracte: consensual, solemn sau real. Cu titlu informativ, acestea se clasifică astfel:
- consensual – atunci când se formează prin simplul acord de voinţă al părţilor;
- solemn – atunci când validitatea acestora este determinată de îndeplinirea unor formalităţi prevăzute de lege;
- real – atunci când, pentru validitatea acestora, este imperativă remiterea bunului.
Potrivit acestei clasificări, înțelegem că un contract se poate încheia și doar prin întâlnirea acordului de voințe dintre părți.
Prin urmare, contractul consensual este acela care nu este ținut de respectarea unor condiții de formă pentru a fi valid. O eventuală formă scrisă nu are rol de a verifica validitatea contractului, ci poate constitui o dovadă într-un potențial litigiu între părți.
Așadar, să ne imaginăm ipoteza în care un prieten îți cere împrumut o sumă de bani printr-un mesaj pe Whatsapp. Tu, fie că îi răspunzi afirmativ sau doar citești mesajul, dar accepți ulterior propunerea și îi transferi, prin intermediul unei aplicații bancare, suma solicitată, se consideră că ați încheiat un contract de împrumut valabil.
În momentul în care ai transferat suma de bani, deși nu ai negociat sau semnat vreun act, acordul de voințe dintre voi s-a întrunit, formând astfel un contract consensual.
În cazul acestor contracte, care nu sunt încheiate pe suport de hârtie fizic, pot exista, de asemenea, neînțelegeri între părți, ducând chiar la formularea unei acțiuni în instanță în caz de neexecutare a obligațiilor asumate.
Urmărind exemplul anterior, să presupunem că prietenul pe care l-ai împrumutat nu îți înapoiază banii. Mai mult decât atât, nu mai răspunde la telefon, nu mai răspunde la mesaje și nici nu mai este de găsit la domiciliu.
De principiu, în litigiile având ca obiect un contract consensual, dovada pretențiilor poate fi făcută prin orice mijloace de probă, cu excepțiile prevăzute de lege. În acest caz, în cadrul unui proces în instanță, deși reclamantul nu se poate folosi de un contract scris de împrumut, mesajele de pe Whatsapp vor avea valoare probatorie și vor putea atesta înțelegerea și obligațiile asumate de părți.
Astfel, în speța dată, există posibilitatea ca persoana păgubită să formuleze o acțiune în instanță prin intermediul căreia să solicite constatarea încheierii unui contract de împrumut și restituirea sumei de bani, chiar dacă acesta nu s-a încheiat,„tradițional” pe un suport de hârtie.
