În cadrul unui proces civil, pârâtul nu este obligat să adopte doar o poziție defensivă și să se apere de acuzațiile reclamantului, el poate de asemenea, să formuleze o cerere proprie numită cerere reconvențională, prin care să formuleze anumite pretenții pe care le are față de reclamant.
În cazul unei apărări, pârâtul doar combate ceea ce susține reclamantul, având ca scop respingerea cererii acestuia. În schimb, prin cererea reconvențională, pârâtul poate avea pretenții proprii față de reclamant, similar unei acțiuni principale într-un proces separat. Astfel, art. 209 Cod procedură civilă, reglementează cererea reconvențională astfel: „Dacă pârâtul are, în legătură cu cererea reclamantului, pretenţii derivând din acelaşi raport juridic sau strâns legate de aceasta, poate să formuleze cerere reconvenţională.”
De exemplu, dacă reclamantul cere executarea unui contract, pârâtul ar putea cere rezilierea acelui contract, iar instanța dacă consideră că sunt îndeplinite condițiile legale va putea dispune rezilierea respectivului contract în ciuda celor solicitate de reclamant prin cererea de chemare în judecată. De asemenea, cererea reconvențională nu se limitează doar la a respinge pretențiile reclamantului, ci include și cereri proprii ale pârâtului.
În cererea reconvențională, pârâtul poate solicita doar acele lucruri care au legătură directă cu obiectul procesului. Dacă cererea nu respectă această regulă, instanța va considera cererea inadmisibilă și o va respinge. De exemplu, pârâtul nu poate avea orice pretenție, ci doar cele care au legătură cu procesul în care este implicat. Dacă cererea reconvențională nu se încadrează în aceste condiții, va fi respinsă, nu va fi judecată separat.
Touși, pârâtul nu este obligat să formuleze o cerere reconvențională. Uneori, el poate obține respingerea acțiunii doar prin apărările pe care le expune în întâmpinare, iar în alte cazuri, poate face o cerere separată, într-un alt proces.
Cererea reconvențională se depune, în mod obligatoriu odată cu întâmpinarea sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată. Dacă cererea nu este depusă la timp, instanța nu va ține cont de aceasta. De asemenea, dacă cererea reconvențională implică și alte persoane, acestea vor fi chemate în judecată și vor putea formula la rândul lor o apărări.
În mod normal, cererea reconvențională se judecă împreună cu cererea principală. Totuși, instanța poate decide să le judece separat dacă cererea reconvențională ar întârzia în mod nejustificat judecarea cererii de chemare în judecată. Însă, dacă cererea reconvențională este judecată separat, instanța va crea un dosar nou, dar competența va rămâne stabilită față de instanța în fața căreia s-a depus cererea reconvențională.
În principiu, doar pârâtul poate depune o cerere reconvențională. În cazul în care pârâtul depune cererea reconvențională împotriva reclamantului, cel din urmă nu mai poate formula la rândul său o cerere reconvențională împotriva pârâtului prin care să formuleze cereri noi. De asemenea, în anumite cazuri excepționale, cum ar fi procedurile speciale pentru evacuarea din imobile sau acțiunile posesorii, cererea reconvențională nu este permisă. În aceste cazuri, pârâtul trebuie să depună o cerere separată.
