Ai fost vreodată curios cum decurge o audiere a unui suspect sau inculpat într-un proces penal?
Sau poate chiar ai fost citat pentru a fi audiat? Chiar dacă ai văzut scene de audiere în filme, realitatea din România este puțin diferită.
Procesul de audiere este o procedură bine structurată, cu reguli clare menite să protejeze atât drepturile persoanei audiate, cât și interesele justiției.În cursul procesului penal, pot fi audiate următoarele persoane: suspectul, inculpatul, persoana vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente, martorii şi experţii.
Suspectul este persoana cu privire la care, din datele şi probele existente în cauză, rezultă bănuiala rezonabilă că a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală. Dacă față de suspect se pune în mișcare acțiunea penală acesta dobândește calitatea de inculpat, devenind parte în procesul penal.
Audierea acestora se realizează de către organele judiciare, în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură penală.
Astfel, la începutul primei audieri, organul judiciar adresează întrebări suspectului sau inculpatului cu privire la:
- datele personale de identificare, situaţia militară, studiile, profesia/ocupaţia, locul de muncă, domiciliul şi adresa unde locuieşte/adresa la care doreşte să îi fie comunicate actele de procedură, antecedentele penale/dacă împotriva sa se desfăşoară un alt proces penal, dacă solicită un interpret, precum şi referitor la orice alte date pentru stabilirea situaţiei sale personale.
Ulterior, organul judiciar comunică suspectului sau inculpatului calitatea în care este audiat, fapta pentru care este suspectat/pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi încadrarea juridică a acesteia.
De asemenea, suspectului sau inculpatului ii sunt aduse la cunoștință drepturile (ex: dreptul la tăcere, de avea un avocat ales/din oficiu, de a consulta dosarul) și obligația de a se prezenta la chemările organelor judiciare și de a comunica în scris, în termen de 3 zile, schimbarea adresei.
Aceste drepturi şi obligaţii i se comunică suspectului/inculpatului şi în scris, sub semnătură. Dacă nu poate sau refuză să semneze, se va încheia un proces-verbal în care vor fi menționate aceste aspecte.
De asemenea, cu ocazia audierii inculpatului, organul judiciar trebuie să-i aducă acestuia la cunoştinţă posibilitatea de a încheia, în cursul urmăririi penale, a unui acord, ca urmare a recunoaşterii vinovăţiei, iar în cursul judecăţii posibilitatea de a beneficia de reducerea pedepsei prevăzute de lege, dacă recunoaşte învinuirea adusă.
După etapa adresării întrebărilor, respectiv a comunicării drepturilor și obligațiilor, suspectul sau inculpatul este lăsat să declare tot ceea ce vrea referitor la fapta care i-a fost comunicată, după care i se pot pune întrebări.
Suspectul/inculpatul are dreptul să se consulte cu avocatul atât înainte, cât şi în cursul audierii și i se poate permite să utilizeze însemnări şi notiţe proprii. Totodată, pe parcursul audierii, suspectul/inculpatul îşi poate exercita dreptul la tăcere referitor la faptele sau împrejurările despre care este întrebat.
Dacă suspectul sau inculpatul nu înţelege, nu vorbeşte sau nu se exprimă bine în limba română, audierea se face prin interpret care poate fi desemnat de organele judiciare sau ales de părţi, dintre interpreţii autorizaţi. Însă în cazuri excepționale, audierea poate avea loc în prezenţa oricărei persoane care poate comunica cu cel ascultat, organul judiciar având însă obligaţia să reia audierea prin interpret imediat ce aceasta este posibilă.
În egală măsură, dacă persoana audiată este surdă, mută sau surdo-mută, audierea se face în scris sau cu participarea unei persoane care poate comunica prin limbajul special. Prin excepție, dacă nu este prezentă o persoană autorizată în acest sens și nu este posibilă comunicarea în scris, audierea se va face cu ajutorul oricărei persoane care are aptitudini de comunicare, urmând ca aceasta să fie reluată când este posibil.
Totodată, dacă în timpul audierii suspectul sau inculpatul prezintă semne vizibile de oboseală excesivă sau simptomele unei boli care îi afectează capacitatea de a participa la audiere, organul judiciar dispune întreruperea ascultării şi, dacă este cazul, ia măsuri pentru ca persoana audiată să fie consultată de un medic.
Ca regulă, în urmărirea penală, audierea suspectului sau inculpatului se înregistrează cu mijloace tehnice audio/audiovideo. Dacă înregistrarea nu este posibilă, acest aspect, se consemnează în declaraţie, arătându-se și motivul pentru care înregistrarea nu a fost posibilă.
Declaraţiile date de suspect sau inculpat în cursul audierii, întrebările adresate, data și ora începerii/finalizării audierii se consemnează în scris. După ce citește declarația, dacă este de acord cu conţinutul acesteia, suspectul sau inculpatul o semnează, iar dacă există completări, rectificări sau precizări, acestea sunt consemnate la finalul declaraţiei.
Când suspectul sau inculpatul nu poate sau refuză să semneze, organul judiciar consemnează acest lucru în declaraţie. Declaraţia scrisă este semnată şi de organul de urmărire penală care a efectuat audierea, de judecătorul de drepturi şi libertăţi ori de preşedintele completului de judecată şi de grefier, respectiv de avocat, dacă aceştia au fost prezenţi, precum şi de interpret când audierea s-a făcut prin interpret.
