Dezbaterile despre politicile anti-drog sunt tot mai intense. Dar care este de fapt abordarea legiuitorului față de consumul și deținerea de substanțe psihoactive?
Regimul juridic al activităților ce includ substanțe psihoactive este stabilit prin Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.
Potrivit art. 1 lit. b) din Legea nr. 143/2000, drogurile sunt definite ca „plantele și substanțele stupefiante ori psihotrope sau amestecurile care conțin asemenea plante și substanțe, înscrise în tabelele nr. I-III”.
Articolul 2 alineatul (1) din Legea nr. 143/2000 incriminează „Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept”. Aceste fapte se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.
După cum putem observa, consumul de droguri nu se regăsește în acțiunile incriminate de textul legal antecitat.
Consum droguri infracțiune
Pentru a înțelege de ce unele persoane au percepția eronată potrivit căreia s-ar sancționa penal consumul de substanțe psihoactive, este necesar să stabilim distincția între deținere și consumul propriu-zis de droguri.
Deținerea presupune posesia fizică a substanțelor, indiferent de cantitate sau scop, și este incriminată ca infracțiune. În schimb, consumul efectiv nu este incriminat ca atare, deși presupune implicit o deținere anterioară.
Legea nr. 143/2000 reglementează distinct două ipoteze principale de deținere ilicită de droguri: deținerea în vederea traficului (art. 2) și deținerea pentru consum propriu (art. 4).
Consumul propriu-zis de droguri nu este incriminat ca infracțiune de sine stătătoare. Cu toate acestea, deținerea de droguri pentru consum personal este pedepsită conform art. 4 din Legea nr. 143/2000.
O circumstanță agravantă este prevăzută la alin. (2) al articolului antemenționat, pedeapsa prevăzută fiind închisoarea de la 6 luni la 3 ani. Ipotezele în care poate fi aplicată această agravantă includ cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prevăzute la alin. (1) al aceluiași articol.
Infracțiuni conexe consumului de droguri
Chiar dacă consumul propriu-zis de droguri nu este incriminat, legea sancționează alte fapte conexe consumului, precum:
- Punerea la dispoziție a unui spațiu pentru consumul ilicit (art. 5);
- Prescrierea ilegală de droguri de către medici (art. 6);
- Administrarea de droguri unei persoane fără consimțământul acesteia (art. 7);
- Furnizarea de inhalanți chimici toxici minorilor (art. 8);
- Îndemnul la consumul ilicit de droguri (art. 10).
Deținerea de substanțe psihoactive în scop medical sau terapeutic
Legea nr. 143/2000 face distincția între deținerea legală și ilegală de substanțe psihoactive. Deși majoritatea formelor de deținere sunt prohibite de lege, există excepții pentru scopuri medicale sau farmaceutice.
Un exemplu menționat este codeina, care, deși este clasificată ca drog de mare risc, poate fi prescrisă de un medic specialist pentru tratarea unor afecțiuni respiratorii.
Astfel, deținerea în farmacii sau depozite medicale a anumitor substanțe controlate este permisă în condițiile legii. Legea incriminează doar deținerea „fără drept”, sugerând că există ipoteze pentru deținerea autorizată, în scopuri medicinale.
Sancțiuni
Pedepsele prevăzute de lege variază în funcție de natura faptei și tipul de droguri. Astfel, distingem următoarele cazuri și pedepsele incidente pentru fiecare:
- Traficul de droguri de risc – închisoare de la 3 la 10 ani;
- Traficul de droguri de mare risc – închisoare de la 5 la 15 ani;
- Deținere pentru consum propriu de droguri de risc – închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă;
- Deținere pentru consum propriu de droguri de mare risc – închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Prin urmare, consumul propriu de substanțe psihoactive nu este incriminat ca infracțiune distinctă. În schimb, deși consumatorul nu este pedepsit pentru actul propriu-zis al consumului, acesta poate fi tras la răspundere penală pentru deținerea substanțelor, chiar și în cantități mici destinate uzului personal.
