Lead: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) a pronunţat două decizii importante, nr. 61 şi nr. 62, prin care clarifică interpretarea unor norme fiscale şi ale regimului străinilor. Deciziile, adoptate în cadrul sesizărilor formulare de Curtea de Apel Bucureşti şi de ICCJ, stabilesc reguli ce afectează atât contribuabilii, cât şi angajatorii care solicită avize pentru lucrători străini.
Detalii esenţiale privind Decizia nr. 61
Prin Decizia nr. 61, instanţa a admis în parte sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal (dosar nr. 16651/3/2021) în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi a precizat interpretarea art. 105 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 (Codul de procedură fiscală). Instanţa reţine că, pe perioada termenului de prescripţie a dreptului de a stabili creanţe fiscale şi cât timp nu intervine anularea rezervei verificării ulterioare, contribuabilul sau plătitorul îşi poate corecta declaraţia de impunere prin depunerea unei declaraţii rectificative care poate viza orice menţiune relevantă pentru determinarea materiei impozabile, calcularea bazei de impozitare şi a creanţei fiscale — şi nu doar erori materiale sau formale.
Totodată, ICCJ a respins ca inadmisibile două chestiuni de drept înaintate în aceeaşi sesizare. Prima chestiune respinsă era dacă art. 105 alin. (1) C. proc. fisc. poate fi interpretat astfel încât o corectare a declaraţiei fiscale pentru stabilirea impozitului pe clădiri să permită scoaterea unei clădiri din sfera impozitării prin înscrierea cifrei „0” la rubrica privind valoarea clădirii. A doua chestiune respinsă viza posibilitatea ca, prin corectarea declaraţiei fiscale referitoare la materia impozabilă, contribuabilul să se prevaleze de efectul unei hotărâri judecătoreşti definitive care a anulat un act administrativ cu caracter normativ, în ipoteza în care contribuabilul nu a contestat decizia de impunere. Instanţa a apreciat că prevederile art. 23 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 se opun unei astfel de interpretări.
Această decizie are implicaţii practice pentru contribuabili şi administratori fiscali: pe de o parte extinde posibilitatea rectificării declaraţiilor pe perioada de prescripţie pentru a corecta elemente relevante privind baza impozabilă; pe de altă parte pune limite clare, respingând folosirea rectificării pentru a eluda proceduri de contestare sau pentru a obţine efecte juridice care depind de o hotărâre judecătorească definitivă neinvocată anterior.
Detalii esenţiale privind Decizia nr. 62
Prin Decizia nr. 62, ICCJ a admis sesizarea propriei Secţii de contencios administrativ şi fiscal (dosar nr. 411/35/2023) şi a interpretat dispoziţiile art. 4 alin. (2) lit. a) coroborate cu art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 28/2024. Instanţa a stabilit că înscrierea codurilor CAEN compatibile în certificatul de înmatriculare sau înregistrare la Registrul Comerţului ori în certificatul de înscriere în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor nu este, de unul singur, suficientă pentru eliberarea avizului de angajare a străinului.
În esenţă, ICCJ a reţinut că este necesară şi desfăşurarea efectivă, de către angajator, a activităţii compatibile cu funcţia pentru care se solicită încadrarea în muncă a străinului. Această interpretare implică cerinţe probatorii suplimentare în procedura de acordare a avizelor de angajare, în sensul verificării activităţii economice efective a angajatorului, nu doar a consemnării documentare a codurilor CAEN.
Impactul asupra angajatorilor este direct: firmele care solicită avize pentru muncitori străini vor trebui să demonstreze activitatea efectivă relevantă, ceea ce poate conduce la controale administrative mai riguroase şi la refuzuri ale unor cereri bazate exclusiv pe înregistrări formale.
Încheiere
Ambele decizii au caracter obligatoriu, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, ceea ce înseamnă că precedentul stabilit de ICCJ trebuie avut în vedere în soluţionarea cauzelor similare. Informaţiile prezentate provin de la pagina de Facebook a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie: InaltaCurteDeCasatieSiJustitie. Autorităţile fiscale şi angajatorii interesaţi sunt sfătuiţi să verifice modalităţile concrete de aplicare a acestor interpretări şi, după caz, să solicite consultanţă juridică pentru ajustarea procedurilor interne.
