Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov prin Decizia nr. 4, stabilind interpretarea unitară a sintagmei „în cadrul termenului general de prescripție” din Legea pensiilor. Decizia clarifică modul în care se calculează perioada pentru care pot fi acordate sau recuperate sume rezultate în urma recalculării pensiilor, precizând că perioada se determină regresiv de la data constatării diferențelor.
Hotărârea are ca obiect aplicarea dispozițiilor art. 107 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și are caracter obligatoriu pentru instanțe, conform art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
În esență, Decizia nr. 4 reține că sintagma „în cadrul termenului general de prescripție” indică perioada maximă pentru care se acordă sau se recuperează sumele rezultate din aplicarea prevederilor alin. (1) și (1 indice 1) ale art. 107 din Legea nr. 263/2010, iar această perioadă se calculează regresiv, pornind de la data la care au fost constatate diferențele care au determinat drepturile sau obligațiile bănești.
Prin această interpretare, instanța supremă oferă un criteriu clar pentru determinarea duratei în care pot fi solicitate sume aferente recalculărilor pensiilor: nu se pornește de la o dată fixă după raportarea dreptului, ci de la momentul în care diferențele au fost efectiv constatate. Aceasta înseamnă că atât autoritățile competente (de exemplu casele teritoriale de pensii), cât și beneficiarii de drepturi și instanțele judecătorești trebuie să raporteze calculele la data constatării discrepanțelor, atunci când verifică existența și cuantumul sumelor de plată sau de recuperat.
Decizia include și o formulare expresă din hotărâre: „în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 107 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 …, sintagma ‘în cadrul termenului general de prescripție’ indică perioada maximă de timp pentru care se acordă/se recuperează sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) și (1 indice 1) ale aceluiași articol, calculată regresiv de la data constatării diferențelor.” Această citare subliniază caracterul normativ și orientativ al deciziei pentru practică.
Impactul practic al deciziei este semnificativ pentru beneficiarii de pensii și pentru autoritățile publice implicate în recalculări sau în recuperarea sumelor: clarificarea termenului de prescripție limitează aria temporală în care se poate solicita plata sau recuperarea sumelor, reducând astfel riscul unor solicitări retroactive pe perioade nelimitate. Pe de altă parte, instituțiile care gestionează drepturile de pensie vor trebui să își ajusteze procedurile interne de calcul și de comunicare, pentru a ține evidența momentelor de constatare a diferențelor și pentru a fundamenta eventuale recuperări în limitele perioadei prescriționale determinate regresiv.
De asemenea, decizia are efect direct asupra litigiilor aflate pe rol sau care vor fi inițiate în viitor: instanțele de fond și cele de apel vor aplica această interpretare unitară în soluționarea cererilor referitoare la recalculări și la recuperarea sumelor, în măsura în care spețele implică interpretarea art. 107 alin. (2) din Legea pensiilor.
Pentru aplicarea imediată, Decizia nr. 4 este obligatorie pentru instanțe potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă, ceea ce înseamnă că toate completurile de judecată trebuie să o urmeze în spețele care ridică aceeași chestiune de drept. Practic, aceasta contribuie la uniformizarea practicii judiciare în materie de pensii și la reducerea divergențelor de interpretare între instanțe.
Sursa informației este pagina de Facebook a Înaltei Curți de Casație și Justiție: InaltaCurteDeCasatieSiJustitie. Pentru clarificări practice, beneficiarii și instituțiile interesate pot consulta textul deciziei și pot solicita expertiză juridică specializată pentru aplicarea corectă a prezentei interpretări în cauzele concrete.
