Rețelele criminale operează adesea precum niște corporații ilegale, având ierarhii bine definite, strategii elaborate și un singur scop – comiterea unor infracțiuni.
Grupul infracțional organizat reprezintă o formă gravă de criminalitate, ce pune în pericol ordinea și siguranța publică. Legiuitorul român a incriminat distinct constituirea unui astfel de grup prin art. 367 din Codul penal, care sancționează inițierea, constituirea, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup infracțional organizat.
Odată format, grupul infracțional procedează, de regulă, la săvârșirea infracțiunilor scop. Deși poate fi vorba de orice fel de infracțiuni, în practică cele mai multe grupuri infracționale se constituie în vederea comiterii infracțiunilor de: trafic de persoane, trafic de droguri, spălare de bani, infracțiuni de terorism, evaziune fiscală facilitată prin infracțiuni informatice și alte asemenea.
Potrivit definiției legale prevăzute în art. 367 alin. (6) C. pen., prin grup infracțional organizat se înțelege „grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni”. Din această definiție rezultă trăsăturile esențiale ale grupului infracțional organizat:
- existența unui număr minim de trei persoane;
- o anumită stabilitate în timp a grupului;
- acțiunea coordonată a membrilor;
- scopul comiterii de infracțiuni;
Numărul minim de trei persoane este o condiție indispensabilă pentru existența grupului infracțional organizat. Spre deosebire de simpla participație penală, în cazul grupului infracțional organizat este necesară o pluralitate constituită de făptuitori, care presupune un grad sporit de pericol social.
Stabilitatea în timp a grupului se referă la faptul că acesta trebuie să fie constituit pentru o anumită perioadă, nefiind suficientă o înțelegere ocazională sau spontană între făptuitori. Totuși, legea nu prevede o durată minimă necesară, aceasta urmând a fi apreciată de la caz la caz de către organele judiciare.
Acțiunea coordonată a membrilor implică existența unei structuri organizate, cu o anumită ierarhie și disciplină internă. Membrii grupului trebuie să aibă roluri prestabilite și să acționeze în mod concertat pentru atingerea scopurilor infracționale comune.
Scopul comiterii de infracțiuni reprezintă elementul esențial care conferă caracterul ilicit grupului. Este suficient ca grupul să fie constituit în vederea săvârșirii uneia sau mai multor infracțiuni, nefiind necesară realizarea efectivă a acestora pentru existența infracțiunii prevăzute de art. 367 C. pen.
Autor al acestei infracțiuni poate fi orice persoană, inclusiv o persoană juridică, Deși legislația penală nu operează o diferențiere explicită între liderii și membrii obișnuiți ai grupului infracțional organizat în ceea ce privește regimul sancționator, acest lucru nu implică o uniformitate absolută în aplicarea pedepselor. Codul penal atribuie, într-adevăr, tuturor participanților calitatea de autori ai infracțiunii. Cu toate acestea, în procesul de individualizare judiciară a pedepselor, instanțele au obligația de a evalua gradul de implicare și rolul specific al fiecărui inculpat în cadrul grupului. Această abordare permite o diferențiere în stabilirea cuantumului pedepselor.
În practică, se observă, astfel, o tendință de a impune sancțiuni mai severe liderilor și coordonatorilor grupărilor infracționale. Acest tratament diferențiat se justifică prin responsabilitățile sporite ale acestora în organizarea activităților ilicite, elaborarea strategiilor infracționale și coordonarea generală a grupului. În schimb, membrii care îndeplinesc roluri subordonate sau de execuție tind să primească pedepse mai reduse, reflectând astfel gradul lor mai scăzut de implicare și influență în cadrul organizației criminale.
Elementul material al infracțiunii constă în următoarele acțiuni alternative:
- inițierea unui grup infracțional organizat;
- constituirea unui grup infracțional organizat;
- aderarea la un grup infracțional organizat;
- sprijinirea, sub orice formă, a unui grup infracțional organizat;
Inițierea presupune activități de pregătire și organizare în vederea formării grupului, cum ar fi contactarea unor persoane și propunerea constituirii grupului. Constituirea reprezintă acțiunea efectivă de formare a grupului infracțional organizat prin reunirea a cel puțin trei persoane care se asociază în scopul comiterii de infracțiuni. Aderarea constă în alăturarea unei persoane la un grup deja constituit, prin exprimarea acordului de a deveni membru și de a participa la activitățile infracționale ale grupului. Sprijinirea poate consta în orice acțiuni de ajutorare sau susținere a grupului infracțional organizat, cum ar fi oferirea de informații, resurse materiale sau financiare, fără ca persoana în cauză să devină membru al grupului.
Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea se comite cu intenție directă, calificată prin scop. Făptuitorul trebuie să acționeze cu reprezentarea și acceptarea faptului că faptele sale contribuie la existența și funcționarea unui grup infracțional organizat al cărui scop este comiterea de infracțiuni.
Legiuitorul a prevăzut o formă agravată a infracțiunii atunci când scopul grupului este săvârșirea unor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau închisoarea mai mare de 10 ani. În acest caz, pedeapsa prevăzută este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi. De asemenea, art. 367 alin. (3) C. pen. prevede că dacă faptele de constituire, aderare sau sprijinire a grupului infracțional organizat au fost urmate de săvârșirea unei infracțiuni, se vor aplica regulile privind concursul de infracțiuni.
O prevedere importantă este cea cuprinsă în alin. (4) al art. 367 C. pen., care instituie o cauză de nepedepsire pentru persoanele care denunță grupul infracțional organizat autorităților înainte ca acesta să fi fost descoperit și să se fi început săvârșirea vreuneia dintre infracțiunile care intră în scopul grupului. Această dispoziție are rolul de a încuraja destrămarea grupurilor infracționale și colaborarea membrilor cu organele judiciare. În plus, art. 367 alin. (5) C.pen. prevede o cauză de reducere a pedepsei pentru persoana care, în cursul urmăririi penale, înlesnește aflarea adevărului și tragerea la răspundere penală a membrilor grupului infracțional organizat. În acest caz, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.
Cu toate acestea, este important de menționat că pentru reținerea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, nu este necesară comiterea vreunei infracțiuni dintre cele enumerate, fiind suficientă, ca grupul să se constituie cu scopul special de a comite fapte prevăzute de legea penală.
În concluzie, incriminarea distinctă a constituirii grupului infracțional organizat reprezintă un instrument juridic important în combaterea criminalității organizate, permițând sancționarea anticipată a unor activități infracționale complexe și de durată. Totodată, dispozițiile privind cauzele de nepedepsire și de reducere a pedepsei încurajează destructurarea grupărilor infracționale și colaborarea cu autoritățile judiciare.
Citește și alte detalii despre grupurile infracționale organizate.
