Pe piața muncii, sunt numeroase cazuri în care angajații se găsesc în situația în care angajatorii încearcă să-i convingă să renunțe la contractul lor individual de muncă prin demisie, în loc să recurgă la concediere. Pentru a evita procedurile unei concedieri și posibilitatea contestării acesteia în instanță, unii angajatori recurg la diverse tactici pentru a-și convinge salariații să demisioneze.
Codul muncii definește instituția demisiei în Secțiunea a 8-a, art. 81, care stipulează că aceasta reprezintă „actul unilateral de voință a salariatului care, printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea unui termen de preaviz.”
Art. 81 din Codul muncii prevede și alte câteva aspecte privind demisia:
- Angajatorul are obligația să înregistreze demisia, iar în caz de refuz, salariatul poate dovedi acest fapt prin orice mijloace de probă;
- Salariatul nu are obligația să își motiveze decizia de a demisiona;
- Termenul de preaviz este limitat la maximum 20 de zile lucrătoare pentru funcțiile de execuție și 45 de zile pentru funcțiile de conducere;
- Pe perioada preavizului, contractul continuă să își producă toate efectele;
- În cazul suspendării contractului în perioada de preaviz, termenul de preaviz, de asemenea, se suspendă corespunzător;
- Salariatul poate demisiona fără preaviz, dacă angajatorul nu își respectă obligațiile contractuale.
Așadar, de ce preferă angajatorii varianta unei „demisii” mascate? Angajatorii aleg această metodă întrucât concedierea presupune respectarea unor proceduri anume definite de lege și poate fi contestată în instanță, în ipoteza în care angajatul se consideră nedreptățit. Mai mult, demisia nu necesită motivare, iar în situația renunțării la preaviz, contractul încetează mai rapid decât în cazul concedierii.
În mod abuziv, această practică este utilizată inclusiv în cazul salariatelor gravide, unde legea interzice în mod expres concedierea. Astfel, o demisie imediat după anunțarea sarcinii poate fi interpretată ca o formă de concediere mascată, prin care angajatorii încearcă să eludeze restricțiile legale.
Angajatorii recurg, în practică, la diverse metode de presiune, precum modificarea unilaterală a condițiilor de muncă, crearea unui mediu de lucru ostil sau chiar amenințări, fie directe, fie subtile. Totuși, ei nu te pot obliga în mod direct să semnezi actul de demisie, întrucât acesta este prin definiție un act unilateral.
Căi de acțiune
Prima măsură pe care o poți lua în calitate de angajat este refuzul de a semna demisia.
Este important de avut în vedere că demisia are și o consecință financiară: vei pierde dreptul la indemnizația de șomaj, ceea ce poate afecta stabilitatea economică în perioada de tranziție către un nou loc de muncă.
În astfel de situații, salariații pot depune inclusiv o plângere la Inspecția Teritorială a Muncii (ITM), care va verifica respectarea reglementărilor privind relațiile de muncă în cazul concret.
Totuși, dacă din cauza presiunilor exercitate de angajator asupra ta semnezi demisia, aceasta poate fi atacată ulterior în instanță invocând viciul de consimțământ. Practica instanțelor arată că violența psihică reprezintă motivul frecvent invocat de victimele acestor practici. Pentru a soluționa cazul, judecătorii analizează circumstanțele semnării deciziei, luând în calcul și factori precum vârsta, starea socială și caracterul persoanei asupra căreia s-au exercitat presiunile.
Pentru contestarea unei demisii forțate sunt necesare dovezi concrete. Probatoriul va trebui analizat cu rigurozitate, simpla afirmație că demisia a fost impusă fiind insuficientă. Pot fi folosite drept probe email-uri, mesaje sau chiar declarații ale martorilor, din acest motiv este important ca acestea să fie păstrate încă de la momentul apariției presiunilor.
Prin urmare, legislația muncii oferă un cadru clar privind demisia și multiple soluții de protecție pentru salariați. Cunoașterea și exercitarea acestor drepturi reprezintă modalități eficiente de a contracara tacticile angajatorilor care încearcă să eludeze prevederile legale privind concedierea.
