Problemele medicale pot apărea oricând, iar pentru un angajat, ele ridică o întrebare importantă: îmi pot pierde locul de muncă din această cauză? Legea oferă protecție angajaților aflați în astfel de situații, fie că este vorba de o incapacitate temporară, fie de o afecțiune permanentă.
Protecția în caz de incapacitate temporară de muncă
În conformitate cu prevederile art. 60 alin. (1) lit. a) din Codului Muncii, angajatorul nu are dreptul să dispună concedierea salariatului „pe durata incapacităţii temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii”. Această prevedere protejează angajații în perioadele de recuperare în cazul în care survine o afecțiune medicală care necesită repaus pentru vindecare.
Legislația muncii prevede totuși o excepție de la această regulă. În cazurile de reorganizare sau de faliment al societății, concedierea va putea fi dispusă chiar și în perioada în care salariatul se află în concediu medical.
Afecțiuni medicale permanente
Legislația muncii abordează distinct situațiile în care un angajat prezintă afecțiuni medicale cu caracter permanent. Conform art. 61 lit. c) din Codul muncii angajatorul poate dispune concedierea când „prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, se constată inaptitudinea fizică şi/sau psihică a salariatului”. Această măsură poate fi luatădoar în situațiile în care starea de sănătate a angajatului îl împiedică să își îndeplinească atribuțiile profesionale.
În cazul concedierilor justificate prin motive medicale, angajatorul are o serie de responsabilități:
- În primul rând, art. 64 alin. (1) din Codul muncii stabilește că angajatorul are obligația de a propune salariatului alte poziții vacante în organizație, care să fie compatibile cu capacitatea sa de muncă.
- În al doilea rând, conform alin. (2) din articolul citat, dacă nu există astfel de poziții disponibile, angajatorul se va adresa Agenției Teritoriale de Ocupare a Forței de Muncă pentru sprijin în redistribuirea salariatului.
Protecția juridică împotriva concedierilor abuzive
De asemenea, art. 78 din Codul muncii prevede: „concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută”. Ca atare, salariații beneficiază de protecție legală în cazul concedierilor abuzive, iar în situația unei concedieri netemeinice, instanța poate dispune anularea deciziei de concediere și poate obliga angajatorul la plata unor despăgubiri, în conformitate cu art. 80 alin. (1) din Codul muncii.
De altfel, în situația în care un angajator a acceptat inițial angajarea unei persoane cunoscând starea sa medicală, o concediere ulterioară bazată pe aceeași condiție medicală poate fi considerată discriminatorie și ulterior contestată în instanță.
În consecință, legislația muncii oferă un cadru de protecție salariaților aflați în concediu medical, limitând posibilitatea concedierii pe durata acestuia și stabilind măsuri de protecție suplimentare în cazul inaptitudinilor medicale cu caracter permanent. Însă, după cum am observat, există situații de incapacitate fizică sau psihică, care, atunci când sunt constatate potrivit dispozițiilor legale, pot motiva decizia de concediere, în sensul valabilității acesteia.
