Logodna este expresia intenției partenerilor de a se căsători, însă nu îi obligă pe aceștia la încheierea căsătoriei în viitor. Paradoxal, deși „promisiunea” nu generează niciun fel de efect cu privire la obligativitatea încheierii căsătoriei, ruperea logodnei creează obligații pentru logodnici în privința restituirii darurilor, în unele cazuri chiar și a inelului de logodnă.
Codul civil definește logodna ca fiind promisiunea pe care două persoane și-o fac reciproc în vederea încheierii unei căsătorii.Surprinzător sau nu, încheierea logodnei nu creează drepturi și obligații între persoanele logodite. Legea nu impune logodnicilor să locuiască împreună, să își fie fideli sau să se sprijine reciproc, acestea fiind, de fapt, obligații care apar doar după căsătorie.
Ce se întâmplă când se rupe logodna?
Când logodna se rupe, legea prevede două consecințe, cum ar fi obligația de a returna anumite daruri primite și posibilitatea de a cere despăgubiri în cazul unei ruperi abuzive a logodnei.
Conform art. 268 din Codul civil, se restituite toate darurile primite „în considerarea logodnei sau în vederea căsătoriei”. Excepție fac însă, „darurile obișnuite”, sub forma cadourilor mărunte.
Spre exemplu, inelul de logodnă s-ar putea să fie returnat, dar florile sau ciocolata primită pot fi păstrate. Noțiunea de „daruri obișnuite” se analizează de la caz la caz, calificarea darurilor drept obișnuite putând să depindă de veniturile persoanelor în cauză.
De asemenea, dacă unul dintre logodnici rupe logodna în mod abuziv, de exemplu, cu câteva zile înainte de nuntă, după ce s-au făcut toate pregătirile, sau are un comportament care îl forțează pe celălalt să rupă logodna, partea nevinovată poate cere despăgubiri.
Astfel, art. 269 din Codul civil permite recuperarea cheltuielilor făcute pentru pregătirea nunții, avansurilor plătite furnizorilor și a altor prejudicii suferite. Totuși, se pot recupera cheltuielile efectuate în vederea căsătoriei, numai dacă acestea au fost proporționale, incluzând aici costurile directe legate de ceremonie și pregătirea căminului conjugal (precum achiziția unei locuințe, dacă aceasta nu ar fi fost cumpărată în alte condiții). În cazul unei conviețuiri îndelungate caracterul rezonabil al cheltuielilor este mai ușor de justificat.
Pentru restituirea cheltuielilor, va fi necesară demonstrarea legăturii de cauzalitate dintre ruperea imputabilă și prejudiciul reclamat, iar sarcina probei aparține reclamantului, conform art. 249 din Codul de Procedură Civilă.
Stingerea dreptului de a cere despăgubiri sau restituirea darurilor
Conform art. 270 din Codul Civil, după ruperea logodnei, foștii logodnici au la dispoziție un termen de un an pentru a solicita despăgubiri pentru prejudiciile suferite sau returnarea darurilor primite în timpul logodnei. Dacă nu se acționează în în acest interval, pasivitatea va fi sancționată prin efectul prescripției extinctive, care stinge dreptul de a mai cere despăgubiri sau returnarea darurilor.
În cazul în care nu se poate ajunge la o înțelegere amiabilă privind returnarea darurilor și împărțirea cheltuielilor făcute, legea oferă cadrul necesar pentru rezolvarea situației în instanță.
În consecință, logodna este o promisiune, dar nimeni nu poate fi obligat să se căsătorească împotriva voinței sale. Libertatea de a alege este protejată de lege, chiar dacă acest lucru poate avea consecințe materiale pentru partea care se răzgândește în mod nejustificat.
