Concedierea reprezintă un proces delicat atât pentru angajator, cât și pentru salariat. Deși legislația muncii din România oferă un cadru clar pentru procedura de concediere, există situații în care angajatorii nu respectă aceste prevederi legale, deciziile de concediere fiind emise formal și fără a avea la bază motive reale și serioase, ducând la ceea ce se numește concediere nelegală.
Ce este concedierea nelegală?
Concedierea nelegală se referă la încetarea raportului de muncă din inițiativa angajatorului, fără respectarea prevederilor legale stabilite în Codul Muncii. Astfel, pentru legalitatea concedierii, anagajatorul trebuie să respecte o serie de reguli expres prevăzute de legislația în materie.
Conform Codului Muncii, orice decizie de concediere trebuie să fie justificată de un motiv real și serios, în lipsa motivării în fapt și în drept, concedierea fiind considerată nelegală. Ca atare, în cazul concedierii pentru motive care țin de persoana salariatului, un salariat poate fi concediat în mod legal numai dacă:
- a săvârşit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern;
- este arestat preventiv sau arestat la domiciliu pentru o perioadă mai mare de 30 de zile;
- prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, se constată inaptitudinea fizică şi/sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să îşi îndeplinească atribuţiile corespunzătoare locului de muncă ocupat;
- nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat.
Concedierea pentru săvârşirea unei abateri grave sau a unor abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii poate fi dispusă legal numai după îndeplinirea de către angajator a cercetării disciplinare prealabile, iar concedierea pentru necorespundere profesională poate fi dispusă numai după evaluarea prealabilă a salariatului.
Concedierea individuală pentru motive care nu ţin de persoana salariatului este legală numai dacă este determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din motive fără legătură cu persoana acestuia (ex: restrângerea pieței, reorganizarea activității). Referitor la concedierea colectivă pentru motive care nu țin de persoana salariatului, aceasta este legală numai dacă sunt respectate integral prevederile art. 68-74 C. Muncii.
Dacă concedierea a avut loc ca urmare a constatării inaptitudinii fizice/psihice a salariatului, a necorespunderii profesionale sau din motive care nu țin de persoana acestuia, angajatorul este obligat să acorde un termen de preaviz de minim 20 de zile lucrătoare, cu excepția salariaților concediați pentru necorespundere profesională, aflați în perioada de probă. Prin urmare, neacordarea sau acordarea unui preaviz sub numărul minim legal de zile, determină nelegalitatea concedierii.
De asemenea, legea interzice concedierea bazată pe criterii discriminatorii, precum sexul, vârsta, etnia, religia, orientarea sexuală, starea civilă sau dizabilitatea. Astfel, dacă salariatul poate dovedi că a fost concediat din motive discriminatorii, concedierea este declarată nelegală.
Totodată, concedierea salariaţilor nu poate fi dispusă pe durata:
- incapacităţii temporare de muncă;
- în care femeia salariată este gravidă, dacă angajatorul a luat cunoştinţă de acest fapt anterior concedierii;
- concediului de maternitate/paternal, pentru creşterea copilului, pentru îngrijirea copilului bolnav, de odihnă, de îngrijitor sau a absentării de la locul de muncă în condiţiile art. 1522 C. Muncii.
Concedierea poate fi considerată ilegală și dacă angajatorul nu respectă cerințele de fond și formă prevăzute de lege în cazul deciziei de concediere. Astfel, pentru a fi legală, decizia de concediere trebuie să aibă formă scrisă, să fie comunicată salariatului şi să conţină următoarele mențiuni:
- motivele care determină concedierea;
- durata preavizului;
- criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi, în cazul concedierilor colective;
- lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condiţiile art. 64 C. Muncii;
- termenul în care poate fi contestată și instanța judecătorească competentă.
Care sunt drepturile salariaților în caz de concediere nelegală?
În cazul concedierii nelegale, salariații pot contesta deciziile de concediere în termen de 45 de zile calendaristice de la data comunicării, la tribunalul în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă ori, după caz, sediul. În acest caz, instanța poate dispune:
- anularea deciziei de concediere nelegale;
- obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, de la data emiterii deciziei și până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, respectiv la plata de daune-interese pentru prejudiciile morale și materiale suferite de salariat;
- repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii deciziei nelegale de concediere, la solicitarea salariatului. În cazul în care salariatul nu solicită repunerea în situaţia anterioară emiterii actului de concediere, contractul individual de muncă va înceta de drept la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti.
