Modul de calcul al pedepsei atunci când o persoană comite mai multe infracțiuni sunt reglementate prin dispozițiile Codului Penal. Dacă o persoană stăruie în săvârșirea faptelor penale, instanța va aplica, în funcție de momentul comiterii infracțiunilor, regulile referitoare la concursul de infracțiuni sau recidiva.
Potrivit art. 38 Cod penal „ (1) Există concurs real de infracțiuni când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, prin acțiuni sau inacțiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. Există concurs real de infracțiuni și atunci când una dintre infracțiuni a fost comisă pentru săvârșirea sau ascunderea altei infracțiuni.
(2) Există concurs formal de infracțiuni când o acțiune sau o inacțiune săvârșită de o persoană, din cauza împrejurărilor în care a avut loc sau a urmărilor pe care le-a produs, realizează conținutul mai multor infracțiuni.”
În esență, pentru a fi în prezența unui concurs de infracțiuni, făptuitorul trebuie să comită două sau mai multe fapte penale înainte de a fi condamnat definitiv pentru una dintre ele prin hotărâre judecătorească. În cazul în care făptuitorul a fost condamnat anterior printr-o hotărâre judecătorească care a rămas definitivă, iar ulterior decide să săvârșească alte fapte penale, vom fi în prezenta recidivei și nu a concursului de infracțiuni, modalitatea de calcul a pedepsei fiind diferită.
Conform art. 39 Cod penal, în cazul concursului de infracțiuni se vor stabili mai întâi pedepsele pentru fiecare faptă săvârșită, iar în funcție de natura pedepsei penale, modalitatea de calcul va fi diferită, după cum urmează:
- Dacă s-a stabilit o pedeapsa cu detențiunea pe viață și una sau mai multe cu închisoarea ori amenda, făptuitorul va executa doar pedeapsa detențiunii pe viață.
- Dacă s-a stabilit o pedeapsă cu închisoarea și una cu amenda, se vor executa amândouă în mod cumulativ.
- Dacă s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoarea, instanța va stabili limitele de pedeapsă pentru fiecare dintre ele, urmând ca mai apoi să aleagă pedeapsa cu înschisoarea care este cea mai severă, la care se va adăuga o treime din totalul celorlalte pedepse. Aceeași formulă de calcul se va aplica și în cazul în care în loc de mai multe pedepse cu închisoarea, instanța a stabilit în sarcina făptuitorului mai multe pedepse cu amenda.
De exemplu, dacă făptuitorul comite 3 fapte penale, la intervale relativ scurte de timp, înainte de pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive pentru una dintre ele, iar pentru aceste infracțiuni instanța a dispus pedeapsa închisorii de 4, 5 și 8 ani închisoare, pedeapsa finală se va calcula astfel:
- se determină cea mai severă pedeapsă aplicată făptuitorului (8 ani închisoare), după care se stabilește o treime din totalul celorlalte pedepse, (4+5=9:3=3), care se va adăuga pedepsei de 8 ani închisoare, urmând ca persoana vinovată să execute 11 ani de închisoare (8+3=11 ani de închisoare).
Prin această modalitate de calcul, este posibil ca atunci când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoarea, prin adăugarea sporului de o treime la cea mai severă pedeapsă privativă de libertate, să se depășească cu 10 ani sau mai mult maximul general al pedepsei închisorii. În acest caz, instanța va putea dispune direct detențiunea pe viață în sarcina făptuitorului, dacă cel puțin pentru una dintre infracțiunile concurente pedeapsa închisorii prevăzută de lege este de 20 de ani sau mai mare.
Cu privire la recidivă, aceasta va fi incidentă în acele situații în care făptuitorul săvârșește mai multe fapte penale, însă ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătorești pronunțate împotriva sa. De asemenea, în funcție de momentul săvârșirii faptelor, recidiva va fi postcondamnatorie sau postexecutorie.
Se va reține recidiva postcondamnatorie în situația în care fapta penală a fost săvârșită după finalizarea procesului penal dar până la executarea în totalitate a pedepsei, iar recidiva postexecutorie va fi incidentă dacă infracțiunea este comisă ulterior condamnării și executării în totalitate a pedepsei astfel cum a fost stabilită de instanță prin hotărâre.
Pentru a stabili pedeapsa în caz de recidivă postcondamnatorie, în primul rând, instanța va determina pedeapsa aplicabilă infracțiunii săvârșite ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, după care va adăuga pedeapsa neexecutată stabilită pentru prima faptă care a atras starea de recidivă, sau restul rămas neexecutat din această pedeapsă, dacă făptuitorul se afla în timpul executării pedepsei în momentul săvârșirii ultimei fapte penale.
În cazul în care, o persoană comite o infracțiune ulterior ispășirii pedepsei la care a fost condamnată în temeiul unei hotărâri judecătorești anterioare, dar înainte de împlinirea termenului de reabilitare de 3 ani, limitele pentru pedeapsa aferentă ultimei infracțiuni comise, se vor majora cu jumătate. Astfel, judecătorul nu va alege durata pedepsei după prevederile legale regăsite în Codul penal, ci va adăuga un spor de jumătate celei deja existente. De exemplu, dacă o persoană comite infracțiunea de furt simplu, pentru care legea prevede pedeapsa de la 6 luni la 3 ani sau amenda, iar făptuitorul se află în stare de recidivă postexecutorie, pedeapsa va fi stabilită de judecător între limitele majorate cu jumătate, adică 9 luni sau 4 ani și 6 luni de închisoare.
Este firesc ca legea să sancționeze mai sever persoanele care comit mai multe infracțiuni, deoarece printr-un astfel de comportament se denotă periculozitatea făptuitorului, obișnuința și ușurința cu care acesta recurge la un comportament sancționat din punct de vedere penal. De asemenea, prin instituirea unor limite de pedeapsă mai ridicate, legiuitorul dorește să descurajeze persoanele tentate de încălcarea legii.
În concluzie, calculul pedepsei atunci când o persoană comite mai multe infracțiuni în dreptul penal românesc presupune o analiză detaliată a fiecărei infracțiuni în parte, luându-se în considerare gravitatea acestora, concursul de infracțiuni sau recidiva, precum și principiul individualizării pedepsei. Aplicarea corectă a pedepsei este esențială pentru asigurarea unui sistem de justiție echitabil și proporțional, care să răspundă atât interesului public, cât și drepturilor persoanei condamnate.
