Părinții primesc lunar, în numele copiiilor, o sumă de bani pentru asigurarea bunăstării acestora, fără ca legea să enumere expres modalitățile în care alocația poate fi cheltuită. Totuși, alocația de stat pentru copii, potrivit reglementărilor în vigoare, este un venit care trebuie utilizat exclusiv în interesul copilului, acesta din urmă fiind, în fapt, beneficiarul.
Alocația de stat pentru copii reprezintă o formă de sprijin financiar oferită de stat tuturor copiilor, fără discriminare, conform Legii nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii.
Aceasta se acordă copiilor până la vârsta de 18 ani, precum și tinerilor care urmează cursuri liceale sau profesionale, până la finalizarea acestora și tinerilor cu handicap care urmează o formă de învăţământ preuniversitar prevăzută de lege, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani. Cuantumul alocației variază în funcție de vârsta copilului, iar aceste sume se indexează anual cu rata medie a inflației.
Art. 4 alin. (1) din Legea nr. 61/1993 prevede că „Alocația de stat pentru copii se plătește unuia dintre părinți pe baza acordului acestora”. În caz de neînțelegere, instanța de judecată va decide cui i se va plăti alocația, în baza hotărârii judecătoreşti sau a ordinului de protecţie emis de instanţa de judecată, părintelui/persoanei căruia/căreia i s-a încredinţat copilul spre creştere şi educare sau la care s-a stabilit reşedinţa copilului.
Legea nu specifică explicit cum trebuie folosită alocația de către părinți sau tutori. Totuși, art. 7 alin. (1) din legea antereferită impune obligația de a comunica „orice schimbare în privința componenței familiei sau a domiciliului/reședinței care poate determina încetarea sau modificarea acordării drepturilor de alocație de stat pentru copii”.
În cazul minorilor care au împlinit vârsta de 14 ani, art. 4 alin. (4) din Legea nr. 61/1993 ”plata alocaţiei de stat pentru copii se poate face direct titularului, cu încuviinţarea reprezentantului său legal”.
Alocația pentru minorii instituționalizați
Pentru copiii aflați în îngrijire instituțională, alocația se virează în conturile personale deschise pentru aceştia. Conform art. 4 alin. (6) din Legea nr. 61/1993, sumele reprezentând alocația „se capitalizează până la împlinirea de către aceștia a vârstei de 14 ani”.
După această vârstă, alocația poate fi plătită direct acestuia, cu încuviinţarea conducătorului direcţiei generale, sau, în funcţie de opţiunea acestuia, poate fi capitalizată în continuare în contul personal al acestuia până la împlinirea vârstei de 18 ani. La împlinirea vârstei de 18 ani, titularul primește suma acumulată în acest cont.
Revenind la întrebarea inițială, legislația nu interzice explicit părinților să utilizeze alocația copilului pentru diverse cheltuieli. Totuși, acești bani este necesar să fie folosiți în interesul copilului. Deși părinții primesc direct alocația, aceștia au o responsabilitate morală și legală de a asigura bunăstarea copilului.
Astfel, chiar dacă nu este ilegal ca părinții să se folosească de alocația minorului, aceasta ar trebui privită ca o resursă destinată îmbunătățirii calității vieții copilului.
Un caz special este cel privind alocația minorilorinstituționalizați, ipoteză care a adus în atenția mass-media numeroase cazuri în care persoanele responsabile de îngrijirea acestora au reținut sumele primite drept alocație sau le-au folosit în interes personal.
În consecință, cunoașterea acestor reglementări devine mult mai importantă în ipoteze excepționale, similare celor prezentate anterior.
