Este homeschooling legal în România?
Homeschooling-ul sau „școala acasă” reprezintă o formă alternativă de educație în care copiii sunt instruiți de către părinți sau tutori profesioniști în loc să frecventeze o instituție de învățământ tradițională. Deși acest concept câștigă tot mai multă popularitate la nivel global, în România, cadrul legal actual nu permite funcționarea unui astfel de sistem.
Homeschooling România legislație
Conform Legii învățământului preuniversitar 198/2023, sistemul educațional din România cuprinde doar instituțiile de învățământ acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, fie ele de stat, particulare sau confesionale.
Legea prevede și existența unor unități de învățământ care urmează un curriculum străin, dar acestea trebuie să fie înscrise într-un registru special. Orice entitate care pretinde că oferă servicii educative echivalente învățământului obligatoriu, dar nu se încadrează în aceste categorii, este considerată a funcționa în afara legii.
Art. 13 din aceeași lege definește învățământul obligatoriu ca fiind format din nivelurile preșcolar, primar, gimnazial și liceal.
Părinții sau reprezentanții legali ai copiilor au responsabilitatea legală de a se asigura că aceștia participă la cursuri pe întreaga durată a învățământului obligatoriu, conform art. 14 alin. (1) din Legea 198/2023.
Nerespectarea acestei obligații constituie o contravenție, în măsura în care fapta nu constituie infracțiune și se sancționează în conformitate cu prevederile art. 148, alin. (1), lit. a) din aceeași lege, care prevede că: „nerespectarea dispozițiilor art. 14 alin. (1), din culpa părintelui sau a reprezentantului legal, în sensul interzicerii participării beneficiarului direct la programul școlar, se sancționează cu amendă de la 1.000 de lei la 5.000 de lei.”
Astfel, părinții care își retrag copiii de la școală în perioada învățământului obligatoriu riscă amenzi cuprinse între 1.000 și 5.000 de lei, în măsura în care fapta nu constituie o infracțiune.
Conform articolului 380 din Codul Penal, părintele sau persoana responsabilă legal de un minor, care îl retrage nejustificat de la cursurile învățământului general obligatoriu sau îl împiedică prin orice mijloace să le urmeze, riscă o pedeapsă cu închisoarea de la 3 luni la un an sau o amendă.
Totuși, fapta nu va fi pedepsită dacă, înainte de finalizarea urmăririi penale, inculpatul ia măsuri pentru ca minorul să reînceapă frecventarea cursurilor.
Chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, instanța poate dispune una dintre aceste măsuri dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, inculpatul asigură reluarea frecventării cursurilor de către minor.
Normele amintite reprezintă o punere în aplicare a dreptului constituțional la învățătură prevăzut în cadrul art. 32 din Constituția României care prevede că: „Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare”.
Ținând cont de reglementările legale amintite mai sus, se poate concluziona că, în prezent, sistemul legislativ din România, inclusiv la nivel constituțional, nu oferă o bază legală pentru desfășurarea activităților educaționale în forma cunoscută sub denumirea de „homeschooling” sau „școală acasă”.
Pentru a ilustra periculozitatea fenomenului arătăm că, în România, doi părinți au fost condamnați definitiv deoarece i-au retras pe copiii lor din sistemul de învățământ, pentru a-i educa ei înșiși acasă prin homeschooling. Curtea de Apel Oradea a constatat că o astfel de decizie intră atât sub incidența contravențiilor prevăzute de legea învățământului, cât și a infracțiunilor pedepsite de Codul penal.
În primă instanță, Judecătoria Aleșd i-a condamnat pe cei doi la câte patru luni de închisoare cu suspendare pe o perioadă de doi ani. Fiind nemulțumiți de sentința în cauză, părinții au declarat apel, însă Curtea de Apel Oradea a confirmat legalitatea condamnării date de judecătorie.
Astfel, decizia instanței de apel a statuat faptul că, în cazul retragerii unui copil de la școală, atunci când nu este forțat să facă acest lucru de împrejurări excepționale, părintele acționează în mod abuziv.
