„Împărțim ca frații” este un principiu care guvernează regulile în materia moștenirilor ale Codului civil, transpus în conceptul de egalitate între moștenitori. Cu toate acestea, o casă donată înainte de deces, un cadou valoros oferit sau o susținere financiară semnificativă a unuia dintre moștenitori pot crea dezechilibre când ajungem la împărțirea efectivă a moștenirii. Ajungem astfel în situația unei împărțiri egale doar pe hârtie, unii dintre moștenitori bucurându-se de avantaje indirecte.
Ce facem în aceste situații pentru a restabili echilibrul dintre moștenitori?
Soluția oferită de lege constă în mecanismul raportului donațiilor, care asigură egalitatea între anumite categorii de moștenitori. Mai exact, este vorba despre egalitatea dintre descendenții defunctului, deci copiii, precum și între aceștia și soțul supraviețuitor. Potrivit art. 1.146 alin. (1) Cod civil, raportul este obligația acestor categorii de moștenitori de a readuce la moștenire bunurile care le-au fost donate.
Condițiile pentru a putea atrage obligația de raport în sarcina unuia dintre acești moștenitori sunt ca:
(1) descendenții și soțul supraviețuitor să vină efectiv la moștenire;
(2) aceștia să fi avut vocație concretă de a moșteni la momentul donației, dacă moștenirea s-ar fi deschis la acea dată.
Dacă a doua condiție pare mai vagă, să vedem un exemplu concret: soția supraviețuitoare nu va fi obligată la raportul unei donații efectuate înainte de căsătorie, fiindcă, dacă moștenirea s-ar fi deschis la acea dată, ea nu ar fi avut calitate de moștenitor.
Totodată, nu vor fi obligați la raport nici cei care renunță la moștenirea legală, decât dacă, prin donațiile primite, aceștia încalcă rezerva celorlalți moștenitori, în lipsa unei stipulații contrare inserate în contractul de donație.
Raportul va trebui cerut de către descendenți, soțul supraviețuitor sau creditorii acestora, pentru donațiile care îi afectează. Acesta poate fi realizat prin învoiala moștenitorilor, în cadrul partajului, sau pe cale judecătorească, tot în limitele unei acțiuni de partaj. Chiar dacă doar unul dintre moștenitori solicită raportul, acesta va profita și celorlalți moștenitori care nu au ales să îl solicite, dacă nu înțeleg să renunțe la el în mod expres.
Modalitatea efectivă de realizare a raportului presupune ca, la moștenire să fie aduse și bunurile donate. Regula este că raportul se realizează prin echivalent, însă, acesta va putea fi efectuat și în natură dacă, la data formulării cererii de raport bunul nu a fost înstrăinat, grevat cu sarcini reale precum ipoteca, sau dat în locațiune pentru o durată ce depășește 3 ani. Raportul prin echivalent al bunului primit prin donație va putea însemna restabilirea echilibrului prin una dintre următoarele metode:
1. Preluarea de către moștenitorii îndreptățiți la raport a unor bunuri similare celui donat către moștenitorul obligat la raport
2. Scăderea valorii donației din partea moștenitorului obligat la raport
3. Depunerea la dispoziția celorlalți moștenitori a unei sume de bani reprezentând diferența dintre valoarea bunului donat și partea din această valoare care corespunde părții sale din moștenire
La stabilirea valorii bunului, amintită în cele de mai sus, de regulă, se va calcula valoarea bunului la momentul raportului, din care se va scădea valoarea eventualelor sarcini asumate prin contractul de donație, ținându-se seama și de starea în care bunul se afla în momentul în care s-a efectuat donația, întrucât bunul se putea degrada sau putea fi îmbunătățit între timp de către beneficiar.
Totuși, mecanismul nu este unul imbatabil. Prin voința defunctului, unele dintre donații pot fi scutite de raport, când acesta alege să ofere un avantaj anumitor moștenitori. În egală măsură, nu vor fi supuse raportului nici donațiile deghizate sub forma unei înstrăinări sau prin interpunere de persoane, presupunându-se că aceste modalități au avut ca scop tocmai scutirea de raport. Nu se vor lua în calcul nici alte avantaje precum darurile obișnuite sau darurile de nuntă.
