Dezbaterea procedurii succesorale este o procedură complexă, în special atunci când vine vorba de împărțirea bunurilor ce au aparținut unei persoane decedate. În practică, există multe întrebări legate de modul de împărțire a acestor bunuri între moștenitori și ce se întâmplă în situația în care există un testament.
Întocmirea unui testament este unul dintre cele mai eficiente moduri prin care se asigură că averea defunctului este împărțită potrivit voinței acestuia și că dorințele testatorului sunt respectate după deces.
Deși existența unui testament clarifică deseori intențiile persoanei decedate cu privire la împărțirea averii sale, acesta nu elimină necesitatea dezbaterii procedurii succesorale.
În legislația românească, există două forme principale de testamente recunoscute: testamentul autentic și testamentul olograf, iar fiecare dintre aceste forme are particularități specifice.
Testamentul autentic se redactează de către notarul public la solicitarea testatorului, iar la solicitarea sa, testatorul poate fi asistat de unul sau doi martori. Testamentul autentic oferă un nivel înalt de securitate juridică, notarul având rolul de a verifica identitatea testatorului și de a se asigura că acesta are discernământ și că își exprimă consimțământul în mod liber, deci nu este constrâns. Notarul contribuie la clarificarea dispozițiilor testamentare, explicând testatorului consecințele juridice ale alegerilor sale și ajutându-l să evite orice ambiguitate.
Avantajul major al testamentului autentic este depozitarea acestuia în arhiva notarială, ceea ce îl protejează de pierdere, deteriorare sau falsificare, precum și înregistrarea acestuia într-un registru electronic special, ținut de Uniunea Națională a Notarilor Publici.
Pe de altă parte, testamentul olograf este scris de mână de către testator, care trebuie să îl dateze și să îl semneze, fără necesitatea prezenței unui notar sau a martorilor. Acesta oferă un grad mare de intimitate și flexibilitate, putând fi redactat în orice moment și loc. Testamentul olograf este ideal pentru cei care doresc să își păstreze intențiile private sau pentru situații în care accesul la servicii notariale este limitat.
Cu toate acestea, testamentul olograf poate ridica anumite probleme. Deoarece nu este verificat și depozitat de un notar, există riscul ca testamentul să nu fie descoperit la timp sau deloc. De asemenea, absența validării formale poate duce la contestații mai frecvente pe motive de autenticitate sau discernământ ori vicierea consimțământului testatorului la momentul redactării. Fără îndrumare profesională, există și riscul ca dispozițiile testamentare să fie ambigue, ceea ce poate complica executarea acestora.
În alegerea dintre un testament autentic și un testament olograf, factori precum complexitatea situației patrimoniale, dorința de confidențialitate și preferința pentru securitate juridică joacă un rol important. Testamentul autentic este adesea recomandat pentru situații mai complexe sau când se dorește minimizarea riscului de litigii după deces. Testamentul olograf, pe de altă parte, poate fi adecvat pentru cei care doresc păstrarea absolută a confidențialității cu privire la ultimele lor dorințe.
Testamentul și rolul său în succesiune
Testamentul este actul juridic prin care o persoană, numită testator, își exprimă voința cu privire la modul în care dorește să fie împărțite bunurile sale după deces. Acesta poate desemna unul sau mai mulți moștenitori și poate include instrucțiuni specifice privind modul de împărțire a bunurilor, precum și desemnarea unui executor testamentar care să supravegheze îndeplinirea acestor dispoziții.
Dacă există testament, se mai face succesiune – Procesul de succesiune în prezența unui testament
Chiar dacă există un testament, dezbaterea procedurii succesorale este obligatorie pentru efectuarea transferului drepturilor de proprietate de la defunct către moștenitorii săi și pentru a asigura că împărțirea bunurilor se face conform dorințelor testatorului.
Astfel, existența unui testament nu exclude necesitatea dezbaterii procedurii succesorale. În realitate, testamentul ghidează modul de împărțire a bunurilor ce au aparținut unei persoane și asigură respectarea ultimelor dorințe, oferind garanția că voința decedatului este respectată în mod legal.
Dezbaterea procedurii este obligatorie pentru a rezolva orice probleme legale, pentru a se asigura transferul drepturilor de proprietate către moștenitori, precum și pentru a se asigura plata datoriilor.. De aceea, chiar și în prezența unui testament, soluționarea procedurii succesorale este un pas necesar pentru finalizarea tuturor aspectelor legate de moștenire.