Ce înseamnă procură?
În conformitate cu art. 2012 alin (2) din Codul Civil: ,,Împuternicirea pentru reprezentare sau, dacă este cazul, înscrisul care o constată se numește procură.”
Astfel, procura reprezintă materializarea contractului de mandat prin intermediul căruia o anumită persoană (mandantul) numește o altă persoană (mandatar) și îi deleagă acestuia dreptul de a încheia acte juridice în numele său.
Fiind un document legal, ea trebuie să fie: întocmită în scris în formă autentică sau sub semnătură privată, să aibă un conținut clar și precis în privința scopului. Având în vedere că este un act juridic unilateral, adică se semnează doar de cel care împuterniceşte, nu este necesară prezenta la notariat a persoanei împuternicite, în contextul în care se încheie în formă autentică.
Mandatarul trebuie să fie o persoană complet capabilă din punct de vedere juridic adică, să aibă capacitate deplină de exercițiu.
Procura poate fi: (1) generală (completă, fără alte restricții) sau (2) specială prin care se stabilesc anumite limite ale conținutului procurii.
- Procura generală chiar dacă îi oferă o autoritate mai largă mandatarului aceasta nu poate fi folosită și pentru actele personale deoarece prin natura lor ele pot fi efectuate doar de către persoana în cauză și nu pot fi delegate. Printr-un mandat general mandatarul este autorizat să efectueze numai acte de conservare și administrare.
- Procura specială îi oferă mandatarului dreptul de a încheia doar unele acte specifice și cu respectarea anumitor condiții. Se acordă doar pentru o anumită operațiune juridică sau pentru anumite operațiuni juridice determinate. Acestea trebuie clar specificate și delimitate în conținutul documentului.
Actele necesare pentru procură sunt:
- actul de identitate al mandantului, în original;
- copie după actul de identitate al mandatarului sau datele acestuia de identificare;
- alte acte solicitate de către notar în funcție de natura procurii;
Procura este valabilă atâta timp cât au convenit părțile, iar dacă acestea nu au convenit asupra unui termen aceasta încetează după 3 ani de la momentul în care a fost încheiată, în conformitate cu dispozițiile art 2015 Cod Civil.
Ce înseamnă împuternicire?
Împuternicirea, la fel ca și procura, este tot un act juridic prin care i se transmite unei anumite persoane dreptul alteia de a acționa în numele său dar, numai într-un anumit context sau doar pentru o anumită sferă de activitate.
Împuternicirea, poate fi folosită și în contexte care se află în afara contextului juridic. De asemenea, poate sau nu să necesite anumite formalități precum forma scrisă a înțelegerii sau autentificarea acesteia, însă nu este mereu obligatorie și depinde de natura atribuțiilor care sunt transmise prin intermediul său.
Împuternicirea este valabilă cât timp au convenit părțile sau până la realizarea sarcinilor ori obligațiilor pe care mandatarul s-a angajat să le îndeplinească. Mandatarul poate fi împuternicit și numai pentru un anumit act.
Mandantul poate revoca oricând împuternicirea dacă nu încalcă drepturile terților. După expirarea împuternicirii aceasta își pierde de drept valabilitatea. Un alt mod prin care poate lua sfârșit este prin decesul mandantului sau pierderea capacității de către una dintre părți.
Actele necesare:
- actul de identitate al mandantului, în original;
- copie după actul de identitate al mandatarului sau datele acestuia de identificare.
Diferența dintre procură și împuternicire
Deși ambele sunt contracte de mandat și în principiu presupun același lucru, anume transferul unui drept de la o persoană la alta de a realiza anumite operațiuni juridice în numele celeilalte, diferența dintre cele două se află la nivel substanțial.
În timp ce prin împuternicire atribuțiile mandatarului sunt mai specifice iar acesta este limitat în exercitarea dreptului care i-a fost delegat de către mandant, neavând posibilitatea de a-și extinde acest drept în alte domenii de aplicare și prin urmare fiind restricționat să acționeze doar în limitele stabilite de actul de împuternicire, procura îi oferă o sferă mai largă de posibilități celui care exercită atribuțiile de mandatar și presupune o delegare mai amplă a puterilor conferite de către actul de mandat.
O altă diferență dintre procură și împuternicire poate fi aceea că, de regulă, actul încheiat la notar se numește procură. Mai mult, procura poate fi considerată ca și concretizarea împuternicirii de aceea procura este un act mai formal fiind autentificată de către un notar iar împuternicirea nu necesită neapărat formalități, ea poate fi întâlnită și sub formă verbală. Procura trebuie să respecte anumite cerințe legale iar împuternicirea poate fi mai flexibilă.
O altă diferență dintre procură și împuternicire este redată de relevanța lor într-un proces. Procura are forță juridică și este recunoscută în instanță, iar împuternicirea nu are aceeași putere, depinde de forma ei (de exemplu forma verbală este greu de probat).
