În cazurile în care părinții sunt despărțiți, în sarcina părintelui nerezident (cel care nu locuiește cu copilul) se va naște obligația de întreținere. Pensia alimentară (denumită juridic ”pensie de întreținere”) constă în obligația părintelui de a asigura resursele necesare copilului pentru a-și putea acoperi cheltuielile privind hrana, educația, activitățile sportive și altele asemenea ocazionate de necesitățile traiului de zi cu zi.
Obligația de întreținere poate fi prestată în bani sau ”în natură”. Executarea în natură se referă la procurarea bunurilor efectiv necesare copilului, în timp noțiunea de „pensie de întreținere” se referă la plata unei sume de bani către copil sau, după caz, către părintele rezident. Acesta din urmă are obligația ca din banii primiți de la celălalt părinte cu titlu de pensie alimentară să cumpere bunurile necesare copilului și să acopere cheltuielile acestuia.
Beneficiarul pensiei alimentare este minorul până la 18 ani, respectiv majorul aflat în continuarea studiilor, dar nu mai târziu de 26 de ani.
Cu alte cuvinte, toți minorii cu vârsta de până la 18 ani au dreptul la întreținere, starea de nevoie a acestora fiind prezumată prin însăși voința legiuitorului. Majorii cu vârsta cuprinsă între 18 și 26 de ani pot beneficia de pensia de întreținere de la părinți în măsura în care sunt îndeplinite două condiții cumulative. Pe de-o parte, majorul trebuie să fie înscris la o instituție universitară și să frecventeze cursurile acesteia, pe de altă parte, pentru a putea beneficia de pensia de întreținere, acesta trebuie să nu se afle în situația de a avea venituri stabile din care să se poată întreține.
Atât minorii, cât și majorii care îndeplinesc cele două condiții amintite, pot beneficia de o pensie de întreținere al cărei cuantum se stabilește, în primul rând, în funcție de nevoile celui întreținut și, în al doilea rând, de posibilitățile financiare ale părintelui. De asemenea, pentru stabilirea pragurilor maxime, se ține cont de câți copii se află în îngrijirea părintelui plătitor.
Astfel, conform articolului 529 din Codul Civil: ”Când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii şi o jumătate pentru 3 sau mai mulţi copii.” Așadar, toate aceste aspecte trebuie avute în vedere la stabilirea cuantumului pensiei alimentare.
Ce se întâmplă dacă nu plătești pensia alimentară?
Pensia alimentară poate fi stabilită de comun acord, la notar, sau printr-o hotărâre judecătorească. În cazul în care părțile se înțeleg, plata alimentară se stabilește de comun acord, separat, sau în cadrul procedurii de divorț, unde aceștia pot stabili și alte detalii accesorii ale desfacerii căsătoriei, inclusiv modalitatea de întreținere a copiilor minori. În caz de neînțelegere, stabilirea obligației de întreținere se poate dispune printr-o acțiune în instanță de sine stătătoare sau în cadrul unui alt proces cum ar fi cel de divorț, de stabilire a paternității sau altele care se referă la minori și la îngrijirea acestora.
Inițial, dacă părintele refuză să participe de bună voie la întreținerea copilului său, celălalt părinte (în cazul minorului), sau majorul îndreptățit la pensia de întreținere îl vor chema în judecată. Dacă reclamantul (părintele sau majorul care cere pensie alimentară) are câștig de cauză, prin hotărârea judecătorească, celălalt părinte va fi obligat la plata pensiei de întreținere.
În ipoteza în care dispozițiile hotărârii judecătorești nu sunt îndeplinite, iar părintele nu plătește pensia de întreținere, în pofida obligației stabilite pe cale judiciară, acesta poate fi executat silit. În astfel de cazuri, creditorul obligației de întreținere se poate adresa executorului judecătoresc care va proceda la executarea silită a obligației prin formele prevăzute de lege, cum ar fi popriri sau, în unele cazuri, sechestru pe bunuri, etc.
Cu toate acestea, în anumite cazuri este posibil ca părintele să nu aibă venituri declarate sau bunuri trecute pe numele lui, caz în care executorul judecătoresc nu poate executa această obligație. Așadar, într-o astfel de situație, dar nu numai, persoana vătămată poate depune o plângere penală împotriva părintelui rău platnic. Conform articolului 378 din Codul Penal ”neplata, cu rea-credinţă, timp de 3 luni, a pensiei de întreţinere stabilite pe cale judecătorească” constituie infracțiunea de abandon de familie și se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Recuperare pensie alimentară neplătită
În caz de neplată a pensiei alimentare, cea mai frecventă procedură este executarea silită. Trebuie avut în vedere faptul că pentru a apela la un executor judecătoresc este necesar să existe un act autentic notarial sau o hotărâre judecătorească în care să fie prevăzută obligația plății pensiei de întreținere. Un simplu acord de voințe consemnat într-un înscris sub semnătură privată nu are valoare de titlu executoriu. În cazul în care obligația de întreținere nu este consemnată într-un astfel de act, este necesară introducerea unei acțiuni în justiție pentru a obține o hotărâre judecătorească care să poată fi pusă în executare.
Unde se depune plângere pentru neplata pensiei alimentare?
În caz de neplată a pensiei de întreținere, există două posibile soluții:
Prima dintre ele este apelarea la un executor judecătoresc, în condițiile descrise anterior. Dacă optează pentru executarea silită, persoana îndreptățită la primirea pensiei de întreținere se va adresa executorului judecătoresc de pe lângă Curtea de Apel de la domiciliul debitorului (părintele obligat la plata pensiei de întreținere).
Cea de-a doua variantă care devine incidentă în cazul părintelui care, cu rea-credință, se sustrage de la îndeplinirea obligației de întreținere este plângerea penală. Este important de menționat însă că poate răspunde penal doar părintele a cărui obligație de întreținere a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească, deci nu și a celui care a încheiat un acord notarial în acest sens. Plângerea penală trebuie depusă de persoana vătămată (majorul îndreptățit să primească pensie alimentară) sau, în cazul minorului, de către reprezentantul său legal (celălalt părinte sau, după caz, tutore) la Secția de Poliție de la domiciliul persoanei vătămate.
Reținem că, în cazul majorului, acțiunea penală se declanșează doar dacă persoana vătămată introduce plângere prealabilă, termenul pentru aceasta fiind de 3 luni de la data la care aceasta a luat la cunoștință comiterea faptei. În cazul minorului, acțiunea penală poate fi declanșată și din oficiu conform art. 157 alin. (4) Cod Penal.
Cât durează un proces pentru pensie alimentară?
Nu există un răspuns concret la această întrebare. Legea nu stabilește o durată minimă sau maximă pentru soluționarea unui litigiu. În cazul proceselor privind pensia alimentară, durata acestora este influențată de particularitățile fiecărui caz. Astfel, un proces se poate soluționa în câteva săptămâni dacă părțile sunt dispuse să negocieze, ajungând la un comun acord. O astfel de procedură se poate prelungi până la câteva luni, poate chiar un an dacă părțile nu se înțeleg și dacă nu sunt transparente cu privire la situațiile lor financiare concrete (venituri ascunse, datorii și alte asemenea aspecte).
În subsidiar, ca factori ce pot influența orice litigiu, trebuie să avem în vedere că și disponibilitatea avocaților, a părților și a instanței de judecată poate întârzia sau grăbi procedura parcursă într-un proces cu privire la stabilirea și acordarea pensiei alimentare.
Concret vorbind, fiind vorba despre întreținerea și siguranța minorului, se poate apela la ordonanța președințială care reprezintă, în fapt, o procedură accelerată de soluționare a litigiului, cu efecte temporare, până la soluționarea definitivă a unei acțiuni de fond având același obiect. Această procedură este aplicabilă în cazuri urgente, în cadrul căreia instanța de judecată analizează doar aparența dreptului, nu fondul cauzei. Soluția dată în urma desfășurării unei astfel de proceduri este provizorie și poate fi pusă ulterior în executare. În cadrul procedurii, pronunțarea se poate amâna cu maxim 24 de ore, iar motivarea se poate face în cel mult 48 de ore de la pronunțare.
